Aceasta a fost determinata de ascutirea competitiei, epuizarea resurselor manageriale ale unora dintre antreprenori, dar si de intrarea capitalului de risc in aceasta industrie. Din perspectiva specificului acestei rubrici, este interesant de identificat care au fost reactiile organizatiilor la cele doua directii strategice de actiune ale companiilor in discutie. Respectiv: cum au privit oamenii din acele companii lansarea de servicii substantial diferite de cele “traditionale”?
Ideile privind diversificarea au avut drept initiatori grupuri de vizionari - actionari sau membri ai top managementului - care au avut capacitatea de a privi dincolo de provocarile si problemele de moment. Comunicarea a jucat un rol esential: in unele cazuri, aceasta a facilitat obtinerea unui raspuns la intrebari de genul: “De ce ne apucam si de internet, cand noi suntem un operator mobil - sau de cablu -, si de aici ne vin banii?”. In alte cazuri, lucrurile au fost transate dupa conceptul “daca-i ordin, cu placere!”.
Mai complicat a fost in cazul proceselor de consolidare, in care, mult timp dupa achizitie/fuziune, oamenii provenind din compania A, care cumparase compania B, inca ii priveau “de sus” pe noii colegi, dupa rationamentul “daca noi i-am cumparat pe astia, inseamna ca suntem mai buni decat ei”. In alte cazuri, cei “cumparati” s-au complacut
in ipostaza “fetei-de-maritat-cu-pretentii-dar-fara-zestre”. Interesant este ca, in general, toata lumea din aceste organizatii a privit convergenta ca pe un atu competitiv, sursa inestimabila de economie de scop. Si s-au inhamat la treaba - Network Engineering, Marketing, Sales si Customer Service, dornici sa valorifice aceasta oportunitate.





