Documentar NewsIn: Salariile, principalul motiv al grevelor din ultimii 10 ani

În ianuarie 2000, sindicaliştii din învăţământ au declanşat o grevă generală care a durat peste 30 de zile, ca urmare a nesoluţionării revendicărilor acestora. Sindicaliştii solicitau atunci acordarea a 4% din PIB pentru domeniul educaţiei, alocarea sumelor restante, de doi ani, în urma aplicării Legii salarizării bugetarilor, ridicarea salariului de bază la 1.500.000 lei vechi şi asigurarea unor condiţii optime pentru desfăşurarea procesului de învăţământ. Greva, declanşată la 17 ianuarie 2000, a încetat la 23 februarie 2000, după apariţia, în Monitorul Oficial, a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului ce reglementa salarizarea personalului din învăţământ. Dascălii au obţinut atunci cea mai mare mărire de salariu din 1990 încoace, de 80%.

Peste doi ani, în 24 ianuarie 2002, mii de funcţionari publici din mai multe judeţe ale ţării, afiliaţi la Federaţia Naţionala a Sindicatelor din Administraţia Publică Locală, au declanşat o grevă generală pe termen nelimitat. Funcţionarii solicitau acordarea tichetelor de masă, indexarea salariilor în funcţie de rata inflaţiei şi consultarea sindicatelor din administraţia publică înainte de adoptarea oricărei decizii în acest domeniu. Greva a fost suspendată după o zi, ulterior fiind demarate negocieri între sindicalişti şi reprezentanţii Executivului.

Pe 11 martie 2002, personalul didactic, nedidactic şi auxiliar din învăţământul de toate gradele s-a aflat, timp de o zi, în grevă generală, cu încetarea totală a activităţilor, ca urmare a nemulţumirilor legate tot de drepturile salariale. Protestatarii au solicitat stabilirea unui salariu de referinţă unic în învăţământ, printr-o ordonanţă de urgenţă şi recorelarea acestuia cu inflaţia cumulată în ultimii doi ani, acordarea tichetelor de masă şi blocarea ordonanţei de urgenţă care prevede reducerea indemnizaţiei de mediu rural pentru personalul didactic calificat din învăţământul preuniversitar. Revendicările se refererau la mărirea salarială cu 65%, acordarea tichetelor de masă şi a unui fond anual de carte. În urma acordului dintre sindicalişti şi guvernanţi, s-a obţinut o mărire salarială medie de aproximativ 20%.

Peste 15.000 de sindicalişti din administraţia publică locală, angajaţi în 110 primării şi consilii judeţene au declanşat, în 29 octombrie 2004, o grevă generală, nemulţumiţi de nivelul salariilor. Zece zile mai târziu, protestul funcţionarilor a fost suspendat, după ce sindicaliştii au fost invitaţi la negocieri cu reprezentanţi ai guvernului.

După un an, în 2005, profesorii au stat aproape toată luna noiembrie în grevă generală. Protestul declanşat pe 7 noiembrie a fost precedat de o grevă de avertisment de două ore, care a început pe 25 octombrie şi a continuat zilnic, în paralel cu intrarea proiectului bugetului de stat în dezbaterea parlamentară. Federaţiile sindicale din educaţie au decis, în 28 noiembrie 2005, să pună capăt grevei generale. Sindicaliştii cereau atunci alocarea a 6% din PIB educaţiei, dublarea salariilor din învăţământ până în 2007, elaborarea unei legi a salarizarii pentru angajatii din sistemul bugetar, fonduri pentru dotari si infrastructura. Pe hârtie s-a obţinut 4,8% din PIB şi restul până la 6% să fie acordat numai pe bază de proiecte şi 11,83% mărire salarială, în două etape.

Pe 13 noiembrie 2006, peste 40.000 de funcţionari publici din Alianţa Federativă a Sindicatelor Funcţionarilor Publici "Sed Lex" s-au aflat în grevă de avertisment pentru două ore. Activitatea de control financiar, de mediu, în domeniul protecţiei consumatorilor sau în primării şi vămi a fost paralizată timp de două ore. Nemulţumirile protestatarilor erau legate de neadoptarea Guvernului de la acea vreme a legii salarizării. Totodată, functionarii publici cereau creşterea salariului mediu până la 1.225 RON, spor de fidelitate cuprins între 3 si 20 % din salariu, spor de confidenţialitate în cuantum de 15% din salariu, trecerea la un sistem de avansare tip carieră şi adoptarea sistemului de salarizare fixă pentru personalul contractual.

Câteva zile mai târziu, pe 21 noiembrie 2006, 70.000 de sindicalişti din întreaga ţară, membri ai Federaţiei Sanitas, au fost în grevă de avertisment, timp de două ore. Sindicaliştii cereau majorarea salariilor cu 70 %, acordarea tichetelor de masă pentru toţi salariaţii din reţeaua sanitară şi de asistenţă socială. Ei mai solicitau elaborarea unor normative de personal care să crească calitatea actului medical şi pe cea a îngrijirii pacienţilor, precum şi acordarea tuturor drepturilor prevăzute de legea funcţionarilor publici.

În 19 februarie 2008, 65 de mii de funcţionarii publici au fost în grevă japoneză. Timp de două ore, angajaţii din primării, consilii locale, vămi, direcţii de taxe şi impozite au lucrat, dar purtând banderole albe. Sindicaliştii cereau majorarea salariilor cu 20%, elaborarea legii salarizării, dar şi posibilitatea ca funcţionarii să avanseze mai repede în funcţii. La sfârşitul aceleiaşi luni, aproximativ 40.000 de angajaţii din primării, consilii locale şi direcţii de taxe şi impozite au fost în grevă de avertisment timp de două ore. Funcţionarii cereau creşterea salariilor cu 30%.

Pe 4 noiembrie 2008, peste 37.000 de profesori, membri ai Federaţiei "Spiru Haret", au fost în grevă de avertisment. Dascălii au protestat pentru că Guvernul a refuzat să majoreze salariile cu 50%.

În aprilie 2009, sindicaliştii din educaţie ameninţau cu greva generală, nemulţumiţi fiind de propunerea Guvernului de a reduce fie veniturile angajaţilor cu 8%, fie 20 de mii de posturi din învăţământ. O lună mai târziu, sindicatele au decis să intre în grevă în zilele în care erau programate tezele unice. Reprezentanţii profesorilor erau nemulţumiţi că nu primesc salarii majorate, iar educaţia nu a primit 6% din PIB. Ulterior, în urma întâlnirii dintre sindicaliştii din educaţie şi ministrul Ecaterina Andronescu, greva a fost suspendată.

Tot anul acesta, mai multe instanţe din ţară au votat pentru întreruperea activităţii, începând cu 1 septembrie, şi boicotarea alegerilor prezidenţiale, în semn de protest faţă de subfinanţarea Justiţiei şi salarizarea magistraţilor în raport cu celelalte puteri ale statului.

Pe 10 septembrie 2009, federaţiile sindicale care îi reprezintă pe poliţişti, personalul sanitar, cadrele didactice şi funcţionarii publici au anunţat că vor face grevă generală pe 5 octombrie, din cauza nemulţumirilor legate de proiectul Legii unice a salarizării. Altfel spus, toate aceste categorii de bugetari se plâng, o dată în plus, de lefuri, solicitând, în cor, mai mulţi bani.