În timpul crizei georgiene Azerbaidjanul şi-a închis, din raţiuni de securitate, rutele de petrol şi gaz care treceau prin Caucaz către Marea Neagră şi Turcia. Transportul a fost reluat, dar, paralel, azerii au sporit livrările prin Rusia şi Iran. "Nu vrem să insultăm pe nimeni...dar nu e bine să îţi pui toate ouăle într-un singur coş, mai ales când acel coş este foarte fragil", declară vicepreşedintele companiei petroliere de stat Socar.

Aproape un milion de barili de petrol pe zi (aproximativ 1% din necesarul la nivel mondial) tranzitează acum Caucazul, în mare parte prin conducta susţinută de americani, Baku-Tbilisi-Ceyhan, iar gazul ajunge tot în Turcia printr-o conductă care trece prin sudul Caucazului. Vicepreşedintele Socar spune însă că ţara sa este "curtată" pentru gazul său de Uniunea Europeană, dar şi Rusia şi Iran şi nu este un secret pentru nimeni că Moscova vrea tot gazul azer.

Proiectele energetice ale Azerbaidjanului sunt cu atât mai importante pentru vest, inclusiv pentru România, cu cât gazul din această ţară este considerat vital pentru proiectul Nabucco, destinat reducerii dependenţei energetice a Europei de Rusia. Conducta ar urma să transporte anual 30 de miliarde de metri cubi de gaze naturale de la Marea Caspică şi din Orientul Mijlociu, prin Turcia, Bulgaria, România şi Ungaria, până în Austria.

Negocierile consorţiului Nabucco sunt concurate de Gazprom, care s-a oferit de curând să cumpere la preţul pieţei tot gazul din Asia Centrală.