Văzut ca o monedă de refugiu, într-o ţară cu economie stabilă, neutralitate garantată şi niciun război în ultimii 200 de ani, francul a câştigat deja 10% în faţa euro, de la începutul crizei. Însă, pentru economia puternic bancarizată şi dependentă de exporturi a Elveţiei, aprecierea este privită ca o catastrofă, pentru că loveşte competitivitatea ţării la export şi alimentează deflaţia. Pe de altă parte, aprecierea francului, cuplată cu deprecierea monedelor din Europa de Est, a dus la o creştere masivă a poverii bancare pentru cei care au luat credite în franci.
În Polonia, ratele la împrumuturile în franci sunt cu 40% mai mari faţă de acum un an, după ce, în februarie, erau şi cu până la 50% mai mari. În România, ratele pentru credite în franci elveţieni au crescut cu peste 20%, de la începutul crizei. Francul elveţian este cotat de BNR la 2,8 lei, faţă de 2,3 lei - la începutul lunii octombrie 2008. O apreciere a francului până la 1,39 unităţi pe un euro ar duce cursul faţă de leu la 3,05, ceea ce ar ridica rata lunară cu încă aproape 10%.
Deşi o depreciere ar fi bine-venită pentru economia elveţiană, după ce, în urmă cu doi ani, francul testa pragul de 1,7 unităţi pentru un euro, banca naţională a Elveţiei (SNB) evită să forţeze nota, pentru a nu crea o apreciere nesustenabilă a euro şi pentru a evita să îşi dezavantajeze partenerii comerciali, spun analiştii, citaţi de Bloomberg. “SNB poate să vândă o cantitate nelimitată de franci, în schimbul unei alte valute”, a sintetizat vicepreşedintele Philipp Hildebrand strategia care a şocat, anul acesta, pieţele.
Prima lovitură anunţată a fost pe 12 martie: SNB a tipărit franci până a reuşit să devalorizeze moneda cu 3%. Analiştii au mai identificat trei intervenţii de aceeaşi natură, însă neconfirmate, pe 15 mai, 18 iunie şi 24 iunie. În total, banca a cumpărat 4,5 miliarde euro în primul trimestru, iar astăzi va anunţa cât a cumpărat în al doilea.
“Pieţele au înţeles până acum care sunt intenţiile noastre. Nu vrem o apreciere a francului elveţian. Dacă este nevoie, suntem gata să cumpărăm valută. Nu facem asta la o anumită cotaţie, ci o decidem în funcţie de situaţie, pentru a obţine un efect cât mai mare”, spune Thomas Jordan, membru al boardului. De la începutul intervenţiilor directe, cursul francului nu a reuşit să mai coboare sub nivelul de 1,5 unităţi pentru un euro, iar investitorii îşi fac calculele de marcare a profitului la nivelul celei de-a treia zecimale.
Efect
- Românii care s-au împrumutat în franci plătesc deja rate cu 20% mai mari faţă de începutul crizei
