Densitatea asigurarilor si gradul de penetrare in produsul intern brut al acestora demonstreaza ca industria de profil are un potential substantial de crestere. Ce elemente ar putea accelera ritmul de crestere al pietei de asigurari?
Exista mai multe oportunitati pentru piata de asigurari. In mod paradoxal, una dintre acestea este data chiar de piata de pensii private. Sigur ca, intr-o oarecare masura, aceasta piata reprezinta o amenintare pentru produsele de tip pensii. Pe de alta parte, insa, va crea mult mai multa constientizare in randul oamenilor privitor la necesitatea de a avea o pensie suplimentara, iar in momentul cand vor intelege ca pensia din Pilonul II (pensii private obligatorii - n.r.) nu este suficienta pentru a-si satisface toate necesitatile, vor apela la produsele de pensii aditionale, fie in Pilonul III (pensii facultative - n.r.) si/sau in asigurari. O alta directie va fi data de produsele de tip unit-linked, cu componenta investitionala. Acestea sunt instrumente financiare pe termen mediu, de 10-15 ani. Prin urmare, un contract de investitii care sa raspunda necesitatii de a obtine niste bani undeva intre momentul pensionarii si perioadele foarte scurte de timp care pot fi rezolvate cu ajutorul depozitelor bancare si alte instrumente financiare. Contractele unit-linked pot raspunde foarte bine nevoii de finantare pe termen mediu, mai ales in conditiile foarte bune de acum si promitatoare in viitor ale pietei de capital.
Ce rol vor juca alte tipuri de asigurari in dezvoltarea pietei?
Tot ceea ce inseamna contracte de asigurare ca beneficiu pentru angajati va reprezenta o directie importanta in viitor, pe care noi o vedem chiar exploziva. Si asta, pentru ca, pe piata muncii, observam cu totii o presiune pe forta de munca. A devenit o piata a angajatului si nu a angajatorului. Angajatii au devenit o resursa cautata, iar angajatorii tind sa devina din ce in ce mai inventivi in a-i retine. Pentru acest lucru vor folosi, bineinteles, si instrumente financiare din ce in ce mai sofisticate pe langa salariu.
Exista un dezechilibru in industria romaneasca de asigurari, si anume dominatia segmentului auto. Asigurarile de viata detin in jur de 20% din totalul pietei. Sunt sanse de echilibrare a acestei balante?
Ma tem ca nu. Daca privim la tarile din jurul nostru, in cele mai multe cazuri, dezvoltarea pietei asigurarilor de viata a pornit de la nivele similare. Si acolo, primul segment care s-a dezvoltat a fost cel non-life, dar asigurarile de viata au reusit sa recupereze foarte repede, pentru ca toate pietele din jur s-au bazat pe incurajari fiscale. Pe care, in Romania, nu le avem. Dimpotriva, in momentul de fata, exista ceea ce asiguratorii continua sa numeasca tratament discriminatoriu - exista deductibilitate fiscala pentru produsele de pensii facultative, dar nu exista si pentru produsele de asigurari de viata de tip pensii. In lipsa unei incurajari fiscale va fi greu ca asigurarile de viata sa ajunga din urma asigurarile generale.
Piata pensiilor private obligatorii pare a fi gata de start. Pe segmentul pensiilor facultative deja se vand produse. Cum vedeti evolutia acestei noi industrii, segmentarea acesteia in viitor?
Pe piata pensiilor obligatorii, numarul jucatorilor nu prea creste odata piata lansata. Odata dat startul, foarte rar au existat companii care au intrat dupa aceea. Din simplul motiv ca piata se formeaza la inceput, in cazul nostru acest lucru ar trebui sa se intample in perioada august-noiembrie. Dupa aceea, se intampla procesul simetric, respectiv consolidarea, care se va vedea desigur si in Romania. Dupa experienta celor din jurul nostru, procesul de consolidare incepe undeva dupa cinci-sase ani de la lansarea pietei.
Pana acum, 14 companii si-au anuntat intentiile de administrare a fondurilor de pensii private obligatorii. Daca ne uitam la numarul celor care vor contribui la aceste fonduri si la nivelul contributiei, se poate spune ca, la start, sunt prea multe companii?
Sunt multe, dar nu intr-o piata normala. Daca ne uitam la Polonia, dupa zece ani de cand a lansat piata fondurilor private de pensii, dupa cateva consolidari, acum exista 15 fonduri. Pentru o piata care sa functioneze eficient, eu cred ca ai nevoie de zece jucatori pe termen lung. Nivelul contributiei, despre care vorbim si acum si peste cativa ani, cand va ajunge la 6%, este mult prea mic pentru a permite existenta unor companii cu o cota de piata mai mica de 10%. Daca privim, din nou, la ce s-a intamplat in jurul nostru, vom observa ca sunt maximum patru-cinci jucatori, adeseori doar trei, care au cote de piata peste 10%, iar ceilalti au semnificativ mai putin, undeva intre 3% si 6%. Nu este un lucru rau. Aceste companii sunt necesare pentru echilibru. Cu doar patru sau cinci jucatori nu te poti simti confortabil ca si competitie, setare libera a preturilor si asa mai departe. Cumva, ne-o facem singuri. Am spus-o adeseori ca, prin faptul ca am setat contributiile atat de jos si prin faptul ca a existat aceasta falsa presiune in a reduce foarte mult veniturile administratorilor, masura care pare a fi buna pentru participanti, se va ajunge la efectul acela in care vor exista doar foarte putine societati puternice, lucru care in ultima instanta nu este benefic pentru participanti.
Produsele din Pilonul II vor fi destul de apropiate ca structura. Ce anume ar putea diferentia companiile din piata?
Structura produselor nu va fi chiar identica, pentru ca exista loc destul de mare, din punct de vedere al legii, pentru diferentierea pe partea de investitii. Problema este alta, aceea ca exista un randament minimum cerut, care, din pacate, nu este nici macar cuantificat in lege inca. Speram, insa, ca se va urma cel putin logica tarilor din jur, si va fi un randament relativ. Cu alte cuvinte nu vei avea voie sa cobori sub media pietei minus o marja. Chiar daca, teoretic, ti se permit niste variatii ale alocarilor destul de mari, de fapt, toti jucatorii vor sta relativ aproape ca si sistem de alocare, fiindca se vor teme ca vor iesi din acest canal de banda. Pedeapsa fiind dramatica. Daca in tarile din jur ti se permite sa platesti pentru diferenta, aici esti scos din joc. Astfel, nu-ti vei putea permite sa-ti asumi acest risc, care de fapt inseamna ca, din nou, in mod pervers, faci rau participantului. Pentru ca nu iti asumi riscul, mergi cu toata piata impreuna si instinctul si comportamentul de turma nu au facut nimanui bine pe termen lung. Pana la urma, aveti dreptate, intr-o prima faza lucrurile nu vor fi foarte diferite, inclusiv ca ai randamente. Cred ca vom fi toti jucatorii relativ aproape din acest punct de vedere.
Si care ar fi dezavantajul?
Toate acestea fiind spuse, refuz sa cred ca nu am invatat din ceea ce s-a intamplat in tarile din jur. Revenind la Polonia, dupa atatia ani de la lansarea sistemului, la final de an, cand te uiti la alocarea fondurilor vezi 15 "placinte" identice. Prin urmare, refuz sa cred ca nu se invata ceva din asta. Odata ce va trece perioada de inceput, sper ca se va renunta la aceasta politica si la aceasta notiune de garantie relativa, care au fost adoptate pentru a linisti temerile initiale ale oamenilor. Acestia vor intelege, pana la urma, ca este vorba despre un sistem mult mai supravegheat decat orice altceva si nu exista riscurile de care inca se tem. In momentul in care se va renunta la aceasta incorsetare, performanta investitionala va conta cel mai mult.
In acest moment, dupa ce criterii ar trebui sa optam intre diversele fonduri care sunt gata sa intre pe piata?
Sigur ca, in primul rand, te poti baza pe numele si renumele companiei si pe experienta acesteia pe piata din Romania. Sunt destule exemple de companii cu nume foarte bune in afara, dar pentru care piata romaneasca de investitii nu este usor de inteles. Apoi, te poti uita la rezultatele investitiilor de pana acum ale companiilor. As vrea sa cred, de pilda, ca performantele pe fondurile unit-linked, in cazul companiilor care au astfel de produse, dau o indicatie despre calitatea managementului.
Exista un moment foarte asteptat de toti cei care vor fi implicati pe aceasta piata, si anume acela al anuntarii modului in care se va realiza colectarea contributiilor. Si, revenim la exemplul polonez.
Astazi, privim Polonia ca si un caz la care ne dorim sa ajungem. Din pacate, asa cum stau lucrurile la noi, risca sa fie semnificativ mai rele decat ceea ce s-a intamplat acolo. In Polonia a existat cel putin planificarea, de la inceput, ca Institutia de Asigurari Sociale (ZUS) sa realizeze colectarea. A facut-o de la inceput, au avut sistemul informatic de la inceput, asa cum l-au avut, si si-au facut greselile. Noi inca nu am ajuns la faza in care ANAF poate gresi, pentru ca nu avem nici macar sistemul de colectare. S-a discutat, la un moment dat, despre varianta unei colectari directe, de catre administratori. Acest lucru ar insemna un nou model de business, ar insemna costuri mult mai mari decat oricare dintre noi a luat in calcul, chiar in conditiile acestor marje deja foarte inguste.
Daca se va intampla, totusi, acest lucru, ati facut un calcul, stiti care ar fi pierderea?
Nu am facut calcule, pentru ca nu este nevoie. Sunt cateva lucruri care reprezinta intr-adevar riscuri foarte mari, dar unde nu este necesar sa faci calcule, deoarece stii din start ca nu ai cum sa faci bani daca se produce acel risc. A lua aceste riscuri in calcul acum si a le pune in decizia de a intra pe piata, ar insemna sa nu mai intri. Cred ca ati observat ca o mare parte dintre companii a stat foarte mult sa se gandeasca inainte de a decide intrarea pe piata. Nu pentru ca ne-am miscat greu, ci tocmai datorita acestor aspecte.
CV
38 de ani, casatorita, doi copii
absolventa a Institutului Politehnic si a celui de Administratie Publica si a Afacerilor din Bucuresti (ASEBUSS)
detinatoare a titlului Chartered Financial Analyst (CFA)
preia functia de CFO al Interamerican, in anul 2000; incepand din iulie 2005, preia si functia de vicepresedinte al companiei
inainte de 2000 a lucrat in investment banking, la Capital Securities, subsidiara a BERD si a Wasserstein Perella, si in real estate, la Comtel Rom
Interamerican
anul 1995, se infiinteaza Interamerican Romania, ca subsidiara a grupului elen Interamerican
compania practica asigurari generale si de viata
in anul 2001, grupul Eureko preia 92,4% din capitalul grupului elen
in 2005, Interamerican lanseaza sistemul de sanatate Medisystem
in data de 16 mai 2007, compania a depus cererea de autorizare a societatii de administrare fonduri private de pensii - Interamerican Pensii Private
compania a incheiat anul 2006 cu un volum de prime brute subscrise de peste 15 milioane de euro
dupa primele trei luni din 2007, veniturile din prime ale Interamerican depaseau sase milioane de euro
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
