Era suspiciunii

Intr-un eseu aparut in anii ’50, intitulat „Era suspiciunii“, cu mult mai interesant decat romanele in care incerca sa descrie „tropisme le“ omenesti, Nathalie Sarraute, justificandu-si teza conform ca re ia se impunea transformarea radicala a genului narativ, sus tinea ca o neincredere profunda se abatuse asupra romanului: cititorii nu mai credeau in acei naratori-intrusi care se interpuneau intre ei si poveste, nici in personajele actionate de sforile papusaru lui-romancier, nici in acele teme traditionale ce si mulau viata, slujindu-se de cuvintele efemere. Trebuia atunci sa dispara romanul? Nu, catusi de putin: romanul trebuia reinventat de la A la Z si conceput fara naratori, fara personaje ori subiecte, in genul celor pe care incercau sa le scrie in acei ani scriitori uitati de-acum ai „noului roman“.

Citeste mai mult