”Suntem încă în faza preliminară, dar avem un acord de principiu pentru terminalul românesc”, a declarat Franklin pentru NewsIn, dar nu a dorit să intre în detalii privind capacitatea terminalului.
ExxonMobil a construit deja două astfel de terminale în Marea Britanie şi în Italia, a arătat Franklin în cursul unei prezentări a susţinute la European Business Summit ce se desfăşoară joi şi vineri la Bruxelles. Compania americană se află în negocieri şi cu Turcia, pentru construirea unui terminal similar, tot la Marea Neagră, a adăugat el.
Terminalul GNL va permite Italiei să-şi asigure 10% din necesarul de gaz, având o capacitate de 236 milioane de metri cubi pe zi ce vor intra în reţeaua de consum a Italiei. Cel din Marea Britanie are o capacitate de 609 milioane de metri cubi. Ambele terminale vor importa gaz lichefiat din Qatar, cel mai mare producător mondial de GNL.
Uniunea Europeană încurajează, de asemenea, construirea de astfel de terminale, ca parte a politicii de diversificare energetică a statelor membre, ce pot astfel să-şi reducă dependenţa de un singur furnizor şi să contracareze impactul unei întreruperi în furnizarea cu gaze naturale prin conducte.
Comisarul european pentru energie, Andris Piebalgs, aflat la dezbaterea de la European Business Summit, a subliniat de altfel importanţa dezvoltării tehnologiei GNL, în paralel cu construirea de conducte alternative, precum Nabucco.
În septembrie anul trecut, Agenţia pentru Comerţ şi Dezvoltare a SUA (USTDA) a anunţat că va acorda companiei Romgaz o finanţare nerambursabilă de 1,06 milioane de dolari pentru un studiu de fezabilitate în vederea construirii unui terminal GNL la Constanţa.
Tehnologia GNL permite ţărilor producătoare de gaze naturale – în special cele arabe – să exporte cantităţi de gaz natural destinat consumatorilor industriali şi casnici, distribuit prin aceleaşi conducte interne ca şi cel importat din Rusia după ce este regazificat. Algeria a fost prima ţară care a exportat gaz natural în stare lichefiată în 1964, Marea Britanie şi Franţa fiind primele ţări consumatoare de GNL. Tehnologia a evoluat greu, deoarece conductele rămân încă varianta mai ieftină de transport. Însă riscurile politice şi de securitate energetică au devenit mult mai pregnante după seria de întreruperi în furnizarea cu gaze de către Rusia spre consumatorii europeni, pe fundalul disputei cu Ucraina.
Costul unui terminal GNL într-o ţară producătoare este de minimum 1,5 miliarde de dolari, unul într-o ţară importatoare fiind estimat la cel puţin un miliard de dolari, iar o navă transportatoare de GNL costă în jur de 200-300 de milioane de dolari.
Gazul natural lichefiat (GNL) nu trebuie confundat cu gazul petrolier lichefiat (GPL), care este comercializat la benzinării şi este folosit drept combustibil pentru automobile.
Sursa: NewsIn
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
