Sutelor de soldaţi ceangăi (n.r. - colonişti de origine maghiară, catolici, emigraţi de-a lungul timpului din regiunea sud-estică a Transilvaniei în Moldova) care s-au înrolat în Primul Război Mondial li s-a promis de către oficialii statului român că vor primi pământ la sfârşitul serviciului militar. Cum în Moldova nu era suficient pământ, alternativa oferită acestora a presupus acceptarea unui nou exil, către pământurile pustii din Dobrogea.   Majoritatea au acceptat şi au plecat pentru totdeauna într-o nouă aventură. S-au stabilit într-un loc pustiu, pe care l-au botezat „Oituz“, în amintirea locului cu semnificaţii istorice deosebite, unde ostaşii români au oprit înaintarea inamicului strigând: „Pe aici nu se trece!“ şi unde au rămas îngropate oasele celor dragi. Articolul integral pe ADEVĂRUL