Femeia care a murit în sărăcie, cu sute de mii de dolari în bancă

Bâtrâna Iolanda Teitler a murit în mizerie lăsând în urmă circa 1 milion de dolari neatinşi. A făcut una dintre cele mai spectaculoase tranzacţii din Iaşi în anii boom-ului imobiliar, vânzând 1.000 mp la Fundaţie pe 650.000 de dolari. Nu s-a atins de niciun ban, ba, mai mult, ceea ce i-a şocat pe toţi, nu s-a dus să-şi ridice nici măcar dobânda, timp de 6 ani adunându-se peste 200.000 de dolari. “Primea 8.000 de lei lunar, la fiecare două luni îşi putea cumpăra o maşină”, spun cei de la banca la care avea depozitul.

 

A trăit în mizerie până în ultima clipă (a murit anul trecut, singură) şi cunoscuţii din comunitatea evreiească spun că în ultimii 20 de ani nu mai gândea limpede, neavând discernământ. Cerşea câte un covrig de la cei cu care se întâlnea şi îl suna pe liderul PDL Gabi Surdu, care intermediase tranzacţia din 2005, să-i dea bani ca să-şi încarce cartela telefonică.

 

Nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu depozitul, dobânzile şi proprietăţile. 1 milion de dolari stau îngropaţi în mijlocul Iaşului.

  

Iolanda Teitler era doar o fetiţă în timpul Holocaustului când, povestea ea, a făcut parte, alături de bunicul său, bogatul evreu Simon Himelbrand, din convoiul morţii. În arhiva electronică a Autorităţii pentru Comemorarea Victimelor şi Eroilor Holocaustului din Israel este menţionat numele unui anume Simon Himelbrand, din Iaşi, mort în 1940. Bunicul său deţinea, la acea vreme, un conac boieresc la Fundaţie, amplasat pe terenul pe care mai târziu s-a făcut Piaţa Dimitrov, dar şi casa de pe strada Sfântul Sava, în care a trăit bătrâna până la moarte.

 

În 1951, autorităţile comuniste au confiscat toată averea familiei Himelbrand şi i-au îngrămădit pe toţi membrii familiei într-o casă. Iolanda Teitler a fost căsătorită cu un inginer, care a murit de cancer, şi nu a avut copii. A fost medic, dar a spus mereu că a terminat două facultăţi: Medicină şi Franceză-Engleză. Toate rudele sale ori au murit, ori au emigrat în Israel şi li s-a pierdut urma. Din acest motiv, banii pe care i-a obţinut pe terenul de la Fundaţie nu şi-au găsit un moştenitor.

 

Pensionara s-a judecat, din anul 1992, cu Primăria Iaşi pentru a-i fi dat înapoi terenul de 1.000 mp pe care fusese conacul bunicului său. Pe locul respectiv era, în 1992, când a început procesul, fosta Piaţă Dimitrov. După şase ani, în 1998, Iolanda Teitler a obţinut dreptul de proprietate asupra terenului, iar Piaţa Dimitrov a fost demolată.

 

După retrocedare, au urmat şapte ani în care bătrâna pensionară a fost căutată de zeci de oameni interesaţi să cumpere terenul. Fire suspicioasă, nu a vândut nici unuia dintre ei.

 

Abia în aprilie 2005, tranzacţia pe acel teren s-a făcut, cumpărători fiind un afacerist insraelian şi ieşeanul Gabriel Surdu. Femeia a fost înduplecată de către evreul Nahman Eliahu, care i-a vorbit de la prima întâlnire în idiş. Chiar după ce s-au înţeles, femeia a încercat să rupă înţelegerea, când a aflat, la notar, că asociatul evreului cu care se înţelesese este Gabriel Surdu. “A rupt foile în faţa notarului, s-a ridicat şi a plecat”, povesteşte avocatul Dragomir Tomaşeschi, cel care l-a reprezentat pe afaceristul evreu.

 

 

Până la urmă, femeia a acceptat, după alte negocieri, să vândă terenul celor doi afacerişti intetersaţi, iar aceştia au vizitat-o, alături de avocat, acasă. “M-am speriat când am ajuns acolo. Pe lângă faptul că avea foarte multe pisici, ce m-a şocat a fost că avea o Dacia 1300, nou-nouţă, zidită în casă. Verde, din 1974. Fusese o curte pe care o zidise apoi şi maşina rămăsese în casă”, ne-a povestit Dragomir Tomaşeschi.

 

Articolul integral pe 7est.ro