Financial Times: poate România învăţa din experienţele trecute?

În 2008 economia României a înregistrat o creştere de 7,3% şi, în pofida crizei globale care lovea deja Europa Occidentală şi SUA, politicienii români erau încrezători că criza poate fi evitată graţie cererii interne solide. În consecinţă, guvernul a avansat o serie de măsuri populiste precum majorarea cu 50% a salariilor profesorilor înainte de alegerile parlamentare, fără a ţine cont de dezechilibrele macroeconomice. Efectul a fost dramatic şi a fost resimţit în 2009 când economia s-a contractat cu 6,6%, leul s-a depreciat cu 15% în raport cu moneda euro, iar investiţiile străine s-au prăbuşit de la 17,4 miliarde euro în 2008 la 6,3 miliarde euro în 2009. De asemenea, în lipsa ajustării cheltuielilor publice deficitul bugetar a crescut până la 9% din PIB. În condiţiile unei crize de lichidităţi, în luna mai 2009, România a semnat un acord de împrumut în valoare de aproape 20 de miliarde de euro cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Comisia Europeană şi alte instituţii financiare internaţionale, relateaza Agerpres. 

Ajustarea care a urmat a fost una dureroasă. România a majorat TVA cu cinci puncte procentuale până la 24% şi simultan a redus salariile în sectorul public cu 25%. Rezultatul imediat al acestor măsuri a fost resimţit în 2010, cu o contracţie a salariului mediu nominal cu 3,2% şi creşterea inflaţiei până la 8% la finele anului. Tot în acel an vânzările cu amănuntul au scăzut cu 6,2% iar lucrările de construcţii s-au prăbuşit cu 12,6%.

În încercarea de a identifica noi venituri la buget, guvernul de la Bucureşti a făcut o serie de greşeli care au agravat recesiunea. Un exemplu este impozitul minim pentru IMM-uri care s-a dovedit dezastruos, aproape 100.000 de IMM-uri au falimentat, iar ponderea creditelor neperformante în rândul IMM-urilor a ajuns la 17% în luna iunie 2011. În consecinţă România a fost una din ultimele state europene care a ieşit din recesiune, creşterea economică revenind abia la finele lui 2010.

Acordul cu FMI a constituit însă un factor de stabilitate pentru România, în condiţiile în care ţara a urmat unul din cele mai dure programe de ajustare din Europa. În plus, spre deosebire de alte ţări din Europa Centrală şi de Est, în România acordul cu FMI nu este în pericol având în vedere că toate partidele au promis că vor respecta acordul de împrumut, indiferent de rezultatul alegerilor.

Cu toate acestea, România nu poate adopta o poziţie relaxată. Guvernul de la Bucureşti şi-a propus o ţintă ambiţioasă de a reduce deficitul bugetar la 1,9% din PIB în 2012 de la 4,4% din PIB în 2011, însă analiştii consideră că există numeroase ameninţări la adresa acestui obiectiv. De exemplu, bugetul mizează pe un scenariu foarte optimist privind creşterea veniturilor din taxe cu 7,6%. De asemenea, costurile cu mâna de lucru în România se numără printre cele mai ridicate din Europa. Pe latura cheltuielilor, arieratele se ridicau la 15 miliarde lei (2,4% din PIB) la finele lunii martie.

Însă economistul şef al UniCredit crede că cea mai mare ameninţare o reprezintă alegerile din acest an. Deşi ministrul de Finanţe crede că majorarea cu 16% a salariilor din sectorul public va adăuga doar 0,3% la deficitul bugetar, analiştii UniCredit cred că deficitul va ajunge la 3% din PIB la finele lui 2012.

În concluzie, dacă România va învăţa din lecţiile din 2008 şi va evita cheltuieile populiste, atunci ar putea deveni un exemplu de ajustare fiscală de succes care să conducă la creştere economică sustenabilă. |În caz contrar, România ar putea fi nevoită să treacă din nou printr-o perioadă dificilă.