Sistemului fiscal romanesc i-au lipsit in toti anii de dupa Revolutie doua elemente esentiale: stabilitatea si simplitatea. Fara predictibilitate in materie de taxe platite, nici un investitor serios nu-si poate desfasura businessul intr-o anumita tara. Chiar daca nu se mai succed in ritmul alert din urma cu cativa ani, modificarile fiscale sunt inca de natura sa-i debusoleze pe oamenii de afaceri. Sistemul de taxe autohton este, de asemenea, unul dintre cele mai stufoase din lume, Romania situandu-se la capitolul plata a taxelor, pe locul 146 din 181 de state analizate in raportul Doing Business 2009 al Banci Mondiale.
Romania este de departe campioana fiscalitatii in Uniunea Europeana. Patronatele locale au identificat un numar de peste 500 de taxe si impozite parafiscale, situatie unica in regiune. In conditiile in care companiile au nevoie in Romania de aproape o luna ca sa-si plateasca toate datoriile la stat, este evident ca mediul local de afaceri pierde la capitolul atractivitate.
In competitia acerba la nivel regional pentru atragerea si mentinerea investitiilor straine, nici cota unica de impozitare de 16% nu mai constituie in momentul de fata un avantaj competitiv al Romaniei. In contextul in care toate celelalte tari din Europa de Est isi introduc in permanenta in legislatie facilitati fiscale pentru atragerea investitorilor, Romania ar trebui sa fie mai flexibila din acest punct de vedere, in limitele permise de directivele UE.
Autoritatile locale din Romania au o mentalitate fiscala invechita, considerand ca taxele mari aduc mai multi bani la bugetele locale. Dimpotriva, in tarile dezvoltate este recunoscut faptul ca un nivel ridicat de taxare franeaza dezvoltarea companiilor si limiteaza numarul agentilor economici, ceea ce atrage mai putine venituri la buget.
