Ce probleme ati identificat in domeniul fiscalitatii?
Principalele probleme in Codul Fiscal sunt: fiscalizarea muncii, nivelul foarte mare al contributiilor sociale si mai ales neplafonarea bazei de calcul a contributiilor sociale, dubla impozitare a profiturilor (impozit pe profit si impozit pe dividende), stimularea mai degraba a activitatilor speculative decat a celor productive; nivelul extrem de ridicat al impozitului pe cladiri datorat de persoanele juridice, precum si lipsa unei legislatii care sa stimuleze crearea holdingurilor in Romania.
Dar in administrarea fiscala?
Nivelul relativ scazut de pregatire al personalului din administratiile financiare, inclusiv din control, in sensul adaptarii la realitatile economice ale pietei. Apoi, controalele inca se concentreaza pe forma si nu pe continutul economic al tranzactiilor. Autoritatea fiscala isi asuma, mai degraba, un rol coercitiv decat de prevenire si indrumare, iar solutiile fiscale anticipate si acordurile de pret in avans sunt inca rara avis. Nu in ultimul rand, coruptia este inca o problema.
De ce considerati aceste probleme ca fiind prioritare pentru Romania?
Romania are nevoie de o legislatie simpla, eficienta, usor de inteles de catre contribuabili si de implementat de catre autoritatile fiscale. Legislatia fiscala trebuie sa stimuleze investitiile si munca eficienta si sa asigure un nivel rezonabil si predictibil al veniturilor bugetare, astfel incat sa se poata finanta costurile curente si asigura sursele de finantare pentru marile proiecte de infrastructura, fara de care Romania se sufoca deja.
Care sunt principalele efecte negative pe care le aduc aceste probleme?
Sunt doua tipuri de pierderi: pierderile rezultate din atragerea de investitii straine doar intr-o masura foarte mica si pierderi efective de sume la bugetul de stat. Cel putin 3% din PIB sunt pierduti numai din cauza legislatiei defectuoase. Nu includ aici pierderile generate de evaziunea fiscala.
Care sunt solutiile concrete pe care le propuneti referitor la fiscalizarea muncii?
In acest moment, piata muncii din Romania are o evolutie cel putin ciudata. Cu totii stim ca somajul este aproape zero si ca sunt domenii cu deficit major de forta de munca. De asemenea, cu totii stim ca, in termeni reali, salariile au un nivel destul de ridicat. Cu toate acestea, sunt declarate peste 500.000 de salarii minime pe economie (500 RON) si doar putin peste 30.000 de salarii mai mari de 7.000 RON (din care acum vedem ca, in mare parte, sunt platite de institutiile bugetare). Acest fapt cred ca indica, fara dubii, doua fenomene: munca “la gri” (plata in plic) detine o pondere insemnata. Pentru plata salariilor mari, se folosesc metode alternative de remunerare: microintreprinderi (inca mai sunt 130.000 de microintreprinderi cu un singur angajat si cu incasari de 17 mld. RON), persoane fizice autorizate, plata de drepturi de autor. Cele doua fenomene nu fac decat sa erodeze baza de calcul a contributiilor sociale, fapt ce duce, implicit, la nevoia unor cote de impozitare ridicate.
Ce propuneti concret?
In primul pas, trebuie redusa evaziunea fiscala si crescut gradul de conformare la declararea salariilor mari. Pentru cresterea conformarii la declararea salariilor mari trebuie, in primul rand, ca sistemul sa fie unul rezonabil, iar pentru aceasta trebuie tinut cont ca prestatiile asiguratorilor nu sunt legate de marimea contributiei asiguratilor (in special la asigurarile de sanatate, pensii, fondul de risc si accidente). Solutia este plafonarea bazei de calcul a tuturor contributiilor sociale la un nivel rezonabil, de patru-cinci salarii medii pe economie. Concomitent, ar urma sa fie introduse masuri antiabuz, astfel incat sa fie descurajata folosirea formelor alternative de remunerare a muncii. Asta ar putea duce la colectarea suplimentara la bugetul consolidat a cel putin 1% din PIB, cu toate corectiile necesare, adica tinand cont si de pierderile din impozitul pe venitul microintreprinderilor, impozit pe dividende.
Vorbeati de dubla impozitare a profiturilor, despre ce este vorba?
Este vorba de coexistenta impozitului pe profit si al celui pe dividende.
Intr-o tara care vorbeste de cota unica, cu impozit pe venit egal cu cel pe profit, impozitul pe dividende nu prea mai are ce cauta. S-a spus ca impozitul pe dividende actioneaza ca un stimul pentru reinvestirea banilor.
Din pacate, se observa ca nu acesta este efectul. Dimpotriva, impozitul pe dividende stimuleaza, in special la companiile mici si medii, “punerea cheltuielilor pe firma”. Practic, cea mai mare parte a cheltuielilor facute de actionari in scop personal sunt inregistrate in contabilitatea firmei si, de cele mai multe ori, acestea sunt inregistrate ca deductibile. O astfel de practica este de inteles atat timp cat se salveaza aproape 30%... Consecinta este ca impozitul pe dividende este, mai degraba, un factor de scadere a conformarii voluntare decat un factor de stimul al reinvestirii banilor. Consider ca impozitul pe dividende trebuie eliminat. In plus, trebuie introdusa posibilitatea distribuirii trimestriale a dividendelor. Impactul negativ asupra bugetului este dificil de estimat. Intr-o abordare statica, poate ajunge la 2% din PIB. Insa, daca se ia in considerare si masura propusa anterior, impactul negativ asupra bugetului ar fi de maximum 1%. Daca, insa, se abordeaza dinamic, este foarte probabil ca impactul negativ sa fie compensat de cresterea impozitului pe profit, cauzata de cresterea conformarii voluntare (eventual “stimulata” de cateva masuri antiabuz).
Care sunt solutiile dvs. pentru stimularea investitiilor si nu a speculatiilor?
Prin debandada creata si sustinuta in mod constient de Parlament si de Guvern, in domeniul impozitarii tranzactiilor imobiliare, atat la persoane fizice, cat si la companii, Romania a pierdut posibilitatea de a aduce la buget cel putin doua miliarde euro in ultimii patru ani, adica suficienti bani pentru 500 km de autostrada.
Acest lucru trebuie sa inceteze. Trebuie eliminata posibilitatea deducerii fiscale pentru rezervele din reevaluare si impozitul de 1/2/3% pentru venitul din vanzari de imobile din patrimoniul personal. Acesta trebuie inlocuit cu impozitul pe castig de 16%; singura exceptie acceptabila fiind scutirea de la impozitare a cel mult unei tranzactii cu un imobil, avand destinatie de locuinta, intr-o perioada de trei ani. In plus, consider ca investitiile in tehnologie trebuie stimulate. Nu sunt adeptul facilitatilor fiscale de genul scutirilor de impozit pentru profitul reinvestit existente in trecut, dar consider ca posibilitatea deducerii integrale a investitiei din profitul anului in curs ar putea fi benefica.
CV Gabriel Biris
- In prezent este managing partner al firmei Biris Goran
- Are o experienta de peste zece ani in consultanta fiscala
- A facut parte din echipa Salans si a fost partener al biroului din Bucuresti al Haarmann, Hemmelrath& Partner
- La Goran Biris conduce echipa de taxe, fiind specialist in toate domeniile consultantei fiscale, in sistemul vamal, de leasing si alte structuri fiscale
Profil Biris Goran
- Infiintata in 2006
- Este printre primele zece case de avocatura din Romania
- Are o echipa de 31 de avocati si consultanti fiscali, incluzand si un departament specializat in taxe si fiscalitate. Cinci dintre avocati sunt admisi sa practice avocatura in SUA si in Canada
- Ofera servicii juridice in domeniul fiscal, tranzactii imobiliare, fuziuni si achizitii si dreptul concurentei
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
