Gazprom ţinteşte piaţa europeană

Vitaly Vasiliev, directorul de marketing şi tranzacţionare al subsidiarei din Marea Britanie, estimează că Gazprom va deţine 14% din piaţa comercială şi industrială britanică în următorii 3 ani. Un obiectiv mult prea ambiţios în opinia analiştilor în faţa cotei curente de 1,5%.

Totuşi, Gazprom furnizează un sfert din necesarul Europei. Tocmai de aceea, Uniunea Europeană încearcă să deschidă graniţele pieţei de electricitate şi gaz pentru a oferi clienţilor o paletă mai largă de opţiuni. Autorităţile europene încearcă să împiedice companiile să deţină reţele de distribuţie. Şi totuşi, de noile reglemetări pot profita până la urmă tot giganţii de stat.

De fapt, Gazprom reprezintă tot ceea ce Uniunea Europeană încearcă să schimbe - un campion naţional cu monopol pe exporturi care deţine în plus, câmpuri de gaz şi conducte. Oficialii Gazprom se apără şi spun că din cele 16 miliarde de tone tranzacţionate cu Europa Occidentală în 2007, peste 10 sunt obţinute prin operaţiuni de swap cu grupuri din Danemarca sau cu terţe părţi.

Pentru Gazprom, una dintre cele mai importante mişcări din 2006 a fost tranzacţia cu Eni prin care gigantul rus a stabilit că va vinde peste 3 miliarde de metri cubi de gaz consumatorilor italieni. Gigantul energetic atacă însă şi piaţa franceză. Dacă anul trecut a vândut 500 de milioane de metri cubi, oficialii intenţionează să ajungă până la 3 miliarde în 2011. Porţile germaniei par mai bine zăvărâte. Gazpom negociază un acord cu gigantul BASF şi EON prin care cedează o parte din câmpul de gaz din Siberia în schimbul unor părţi din operaţiunile de downstream.

 O noutate este efortul depus de Gazprom la capitolul imagine. Oficialii spun că Gazprom intră pe o piaţă, înţelege cum funcţionează şi cum trebuie desfăşurate operaţiunile... lucruri cu totul noi pentru gigantul rus, obişnuit să bată cu pumnul în masă.