Procentul celor care considera ca globalizarea a avut un efect mai degraba negativ decat pozitiv asupra tarilor lor este de circa trei ori mai mare in Statele Unite, Marea Britanie, Franta si Spania. Germanii sunt mai optimisti, ei reusind sa-si mentina exporturile la un nivel ridicat. Marea majoritate a populatiei din Europa de Vest si Statele Unite sustine cresterea impozitelor pe avere si chiar impunerea de catre stat a unor limite maxime pentru salariile executivilor. Intre o treime si jumatate dintre cei chestionati, mai putin italienii, au declarat ca nu-i admira absolut deloc pe directorii marilor corporatii.
Desi se pronunta astfel pentru o mai mare egalitate sociala, cetatenii tarilor bogate se asteapta ca guvernele lor sa reduca efectele negative ale liberalizarii comertului cu tarile emergente. Delocalizarea capacitatilor de productie de catre marile companii in tarile cu costuri reduse ale fortei de munca si ale factorilor de productie genereaza greve de mare amploare in tarile dezvoltate. Forta de munca ce migreaza din Mexic in SUA si din tarile est-europene in Vest este perceputa ca o amenintare de catre populatia din tarile respective.
Din ce in ce mai mult insa, globalizarea se transforma intr-o provocare pentru toate tarile - bogate si sarace. Cresterea preturilor pentru bunurile importate de SUA din China ar putea fi un semnal ca toate bancile centrale ale lumii sunt aproape de a plati pretul pentru cauza pe care au sustinut-o pana acum. China, care pana acum a fost o sursa de produse ieftine, ar putea incepe sa exporte inflatie - preturile bunurilor importate de Statele Unite din China au crescut cu 0,3% in mai si in iunie.
Forte precum intensificarea comertului, viteza circulatiei capitalurilor si preturi-record ale marfurilor ar putea forta bancile centrale din Marea Britanie, dar si din India sa creasca ratele dobanzilor de referinta sau sa le mentina la niveluri mai mari si mai mult timp decat ar fi de preferat.
