Principalele obiective strategice ale lui Brown la formarea cabinetului au fost promovarea unor talente noi, pentru a calma unele dispute intre tabara care ii e fidela si cea care il sprijinea pe Blair din cadrul Partidului Laburist; sa creeze o continuitate esentiala fata de temele New Labor (reformiste in cadrul partidului), punand in acelasi timp accent pe o abordare diferita - atat in ceea ce priveste prioritatile politice, cat si stilul sau personal; sa para un politician mai mult national si mai putin partizan, permitandu-si sa ia in considerare alegeri generale pentru anul viitor si nu in 2009 sau 2010.
Ministri experimentati. Oamenii numiti in posturile cheie demonstreaza echilibrul dintre continuitate si schimbare. Alistair Darling, noul ministru de Finante, este un aliat apropiat al lui Brown si are foarte multa experienta. Numirea sa va intari perceptia ca Brown vrea sa se implice in politicile financiare, stabilind directiile la Trezorerie intr-un mod in care Blair nu a reusit in timpul celor peste zece ani de mandat. Noul ministru al Justitiei, Jack Straw, este un alt politician foarte experimentat, avand ca responsabilitati criminalitatea, domeniu in care laburistii se considera vulnerabili din punct de vedere politic, si reforma constitutionala, pe care Brown o vede ca una din principalele sale prioritati.
Fete noi. Alte pozitii importante au fost atribuite, in schimb, unor politicieni cu mult mai putina experienta. Ministrul de Externe, David Miliband, a fost timp de un an ministru al Mediului, iar numirea sa trebuie sa arate ca schimbarile climatice sunt o prioritate pentru politica externa a lui Brown. Miliband este si un pro-european moderat si se crede ca, in privat, este sceptic in privinta razboiului din Irak. Desi este un apropiat al lui Blair, alegerea sa va fi considerata ca un proces de distantare de epoca Blair. Acest lucru va fi subliniat si mai mult de numirea lui Mark Malloch Brown, un fost diplomat ONU, care pe vremuri il critica pe Blair, ca secretar de stat la Ministerul de Externe. Jacqui Smith, noul ministru de Interne, are 40 de ani si este practic necunoscuta publicului. Totusi, are reputatie de persoana competenta in parlament si in administratia publica.
Ramura de maslin. Alte numiri arata dorinta lui Brown de impacare. Numirea lui John Denham ca ministru pentru Inovatii si Invatamant Superior este semnificativa, pentru ca acesta a fost unul dintre putinii ministri care a demisionat in semn de protest fata de razboiul din Irak. Instalarea lui John Hutton ca ministru pentru Afaceri si Reforme Economice este considerata o incercare de a crea relatii mai bune cu comunitatea de afaceri, cu care Brown avea o relatie destul de controversata, pe cand era ministru de Finante.
La Sanatate, alegerea lui Alan Johnson, un actor politic iscusit si un fost lider sindical, demonstreaza ca acest domeniu va fi una dintre principalele prioritati esentiale pentru Brown. Numirea lui Shaun Woodward ca ministru pentru Irlanda de Nord este semnificativa prin faptul ca Woodward a fost un deputat conservator pana in 1999, cand a trecut la Partidul Laburist. Mesajul este ca si alti conservatori pot avansa in cariera daca schimba taberele. Un alt deputat conservator a facut acest lucru chiar saptamana trecuta.
Prioritati politice. Cabinetul lui Brown este si un indicator pentru prioritatile sale politice pe termen mediu. Va face un nou pas pentru promovarea intreprinderilor, prin eliminarea vechiului Minister pentru Comert si Industrie si inlocuirea acestuia cu un Minister pentru Afaceri, care este mai aproape de sectorul corporatist.
Brown vrea, de asemenea, sa reechilibreze politica externa, indepartand-o de semi-neo-conservatorismul lui Blair si indreptand-o spre teme de dezvoltare, prin numirea lui Millband la Externe si a lui Douglas Alexander, un alt colaborator foarte apropiat, la Ministerul pentru Dezvoltare Internationala.
Brown va pune accent si pe reforma politica. Acest lucru va include, probabil, schimbari constitutionale menite sa dea mai multe puteri parlamentului, sa refaca imaginea administratiei publice (pe care Blair a acuzat-o de interferente politice si ignoranta) si sa "curete" politica, dupa scandaluri legate de finantarea partidelor, care l-au bantuit pe Blair in ultimii ani ai mandatului sau.
Previziuni
Daca evenimentele nu il vor determina sa-si schimbe politica, Blair va trebui sa calculeze (probabil la inceputul anului viitor) daca are suficient sprijin pentru a-si asuma riscul unor alegeri anticipate. Daca, in acel moment, laburistii vor conduce in sondajele de opinie cu cel putin cinci-sapte procente, exista sanse mari sa parieze pe alegeri in mai 2008.
