Vorbim de societati care de obicei apartin unor oameni de afaceri romani, care s-au dezvoltat pe directii cu mare priza antreprenoriala. Antreprenorul a avut o idee de afacere si a infiintat o firma pentru activitatea respectiva. Apoi a mai infiintat alta firma pentru alt tip de activitate si inca una si, la un moment dat, poate constata ca lucrurile nu sunt foarte bine asezate in cadrul unei strategii de business. Pe masura ce grupul de afaceri creste, antreprenorul trebuie sa stabileasca o prioritate a optiunilor. Optiunea ideala ar fi sa mearga mai departe concentrandu-se pe businessul principal.
De regula, nu se intampla asa si apare fragmentarea pe prea multe domenii mai mult sau mai putin conexe afacerii principale. Ei bine, in vederea listarii este nevoie de o consolidare a afacerii, de o (re)structurare a liniilor de activitate, astfel incat cel caruia i se vor oferi actiunile prin oferta publica initiala, investitorul, sa inteleaga afacerea. Este nevoie de un mesaj corect, in conditiile in care transparenta este esentiala, ca si de o consolidare de natura juridica a societatilor afiliate.Un alt set de probleme este de natura financiara, de care se ocupa consultantul financiar. Acea caracteristica antreprenoriala a “imprastierii” activitatilor emitentului pe mai multe domenii se reflecta si in managementul financiar. Sunt foarte multe societati care nu au situatiile financiare auditate si nici retratate in IFRS.
Standardele internationale trebuie consolidate pe intelesul investitorilor straini de al caror apetit pentru actiunile respective poate depinde succesul ofertei. Or, pentru o firma care nu a facut acest lucru pe ultimii trei ani anteriori ofertei, trebuie luat de la zero, trebuie rescrisa istoria. Din cauza aceasta dureaza atat de mult pregatirea emitentului pentru listare.
