De altfel, ministerele si agentiile nu au obiceiul sa realizeze analize de impact, iar daca o fac, nu publica rezultatele ca sa negocieze de pe pozitii de forta. Asta este valabil si in cazul impozitului forfetar. Nu s-a procedat democratic, desi politicienii pretind mereu ca mecanismul de elaborare a politicilor publice este transparent.
Apoi, exista si o problema de abordare a politicii fiscale asupra careia as vrea sa zabovesc mai mult. Impozitul forfetar are ca subiect de impunere o categorie de comercianti care opereaza mai cu seama in sectorul tertiar. Pe cale de consecinta, acest impozit se va aplica in paralel cu impozitul pe cifra de afaceri si sistemul cotei unice, desi la ultimele discutii cu partenerii sociali se pare ca se va renunta la sistemul cotei unice. Impozitul forfetar care va fi introdus este un hibrid - intrucat combina elemente pe care le intalnim la un impozit forfetar “pur” (ca suma fixa aplicata asupra unui venit global) cu impozitul progresiv, din care preia sistemul cotelor, fara ratele marginale. Acest impozit prefigureaza reintroducerea impozitului progresiv in sistemul nostru fiscal, ceea ce constituie un regres.
Scopul principal al impozitului forfetar consta in marirea fluxului fiscal pe termen scurt, prin taxarea neconditionata a rezultatelor companiilor. Astfel, impozitul forfetar influenteaza gestiunea rezultatelor financiare ale intreprinderilor. Chiar daca nu este nimic rau in asta, deoarece s-ar taxa neperformanta pe fond de recesiune economica, impozitul forfetar disciplineaza in masura limitata managementul financiar de intreprindere. Mai degraba, acest impozit afecteaza negativ investitiile care se realizeaza cu capital redus. Este adevarat ca multe intreprinderi din sectorul tertiar au inregistrat pierderi in anii anteriori, dupa cum pretinde Ministerul Finantelor. Dar acest lucru s-a datorat in multe cazuri utilizarii integrale a profiturilor pentru investitii sau indatorarii prin investitii. N-are importanta valoarea sau natura investitiilor. Orice investitie constituie o cheltuiala pentru cel care o angajeaza (proprietar) si un venit pentru cel care o realizeaza (furnizor/prestator). Intr-un asemenea proces, statul castiga din TVA, inclusiv din exploatarea investitiei.
Odata cu introducerea impozitului forfetar, procesul investitional de valoare mica va fi intrerupt. Prin urmare, statul va castiga din impozitul forfetar, dar va pierde venituri fiscale din TVA. Oricum, desi multe intreprinderi private au inregistrat pierderi, fara legatura cu vreo investitie, nu este treaba Ministerului Finantelor sa taxeze fiscal aceste pierderi. Piata sanctioneaza acest lucru, prin autoreglare. Cei care suporta pierderea sunt actionarii, administratorii si salariatii unei companii, nicidecum statul. Impozitul forfetar va scoate in mod perfid cota unica din sistem, desi in campania electorala s-a sustinut contrariul.
