Intrarea şi ieşirea firmelor din piaţă contribuie prea puţin la creşterea productivităţii în România

Principalii factori care determină creşterea productivităţii sunt, potrivit Băncii Mondiale, eficienţa firmelor de pe piaţă, realocarea - sau mişcarea angajaţilor de la o companie la alta - şi intrările nete, care reprezintă diferenţa dintre intrările de noi firme pe piaţă şi ieşirile celor ineficiente.

Potrivit raportului "Descătuşarea proprietăţii - creşterea productivităţii în Europa Răsăriteană şi fosta Uniune Sovietică", statele din regiune care şi-au început mai devreme reformele şi au aderat la UE în 2004, precum Polonia sau Ungaria, au o creştere a productivităţii determinată în proporţie de 70% de eficienţa firmelor din piaţă, în proporţie de 10% de realocare şi de 20% de intrările nete de firme.

Datele analizate de Banca Mondială pentru acest raport pentru perioada 1999-2005 arată că, în România, deşi eficienţa în firme generează o productivitate a muncii la un nivel similar statelor mai dezvoltate din regiune, de peste 70%, restul avansului este generat prea puţin de intrările nete de firme, în proporţie de doar 5%, restul de 25% din creşterea productivităţii provenind din realocare.

Statele care au început târziu procesul de reformare a economiei, precum Turcia, au o creştere a productivităţii muncii venită în proporţie de 50% din interiorul firmelor, de 10% din intrări nete şi o pondere mare a realocării, de 40%. Această structură indică o contribuţie limitată la creşterea productivităţii a intrărilor de noi firme pe piaţă şi a ieşirii celor învechite, ceea ce poate sugera că există încă probleme de concurenţă în piaţă.

România se află între cele două grupe, a ţărilor cu reforme mai avansate şi a celor întârziate.

"Aceste ponderi variază în funcţie de perioadele analizate, însă România trebuie să facă eforturi pentru a stimula intrarea de noi firme pe piaţă, iar aderarea la Uniunea Europeană în 2007 este benefică, deoarece pune presiuni de ridicare a barierelor pentru companii şi de simplificare a procedurilor de intrare pe piaţă", a spus Paloma Anos Casero, economist principal în cadrul sectorului de reducere a sărăciei şi management economic al Băncii Mondiale.

În perioada 1999-2005, productivitatea la nivel macroeconomic, pe sectoare şi la la nivelul firmelor a crescut în România cu 4,77%, potrivit Băncii Mondiale.

În prezent, principalele provocări pentru România sunt stabilitatea macroeconomică, îmbunătăţirea calităţii muncii şi dezvoltarea financiară, pe de o parte prin lărgirea accesului firmelor mici şi mijlocii la finanţare, iar pe de altă parte prin dezvoltarea de către bănci a unor produse financiare special adaptate nevoilor firmelor.

Sursa: NewsIn