Astăzi în istorie, 12 septembrie: Barings Bank cumpărat cu o liră

Pe 12 septembrie 1994, Barings Bank părea de neatins. Fondată în 1762, finanțase războaiele napoleoniene, cumpărase Louisiana pentru guvernul american și avea printre clienți Casa Regală britanică. La sfârșitul acelui an, banca raporta profituri record de aproximativ 205 milioane de lire. Nimeni din Londra nu bănuia că, peste doar cinci luni, întreaga instituție avea să fie vândută pentru echivalentul unei singure lire sterline.

Un trader de 27 de ani în Singapore

La celălalt capăt al lumii, în biroul din Singapore, Nick Leeson tranzacționa contracte futures pe indicele Nikkei 225. Pe hârtie era o stea. În realitate, ascundea pierderile într-un cont secret numit 88888, un cont despre care conducerea de la Londra nu avea idee. Sistemul de control intern al băncii era catastrofal: Leeson conducea și tranzacționarea, și decontarea, adică propriul lui backup. Nimeni nu verifica ce făcea cu adevărat.

Investitorii și acționarii Barings trăiau într-o iluzie confortabilă. Nikkei se tranzacționa în jurul valorii de 19.000-20.000 de puncte la finalul lui 1994, iar Leeson pariase masiv că indicele va rămâne stabil. Când cutremurul de la Kobe a lovit Japonia pe 17 ianuarie 1995, piața s-a prăbușit. În loc să-și închidă pozițiile, Leeson a dublat mizele, sperând să recupereze. A fost decizia care a sigilat totul.

Cum dispare o bancă de 233 de ani

Pierderile finale au ajuns la aproximativ 827 milioane de lire, mai mult decât dublul capitalului disponibil al băncii. Pe 26 februarie 1995, Barings s-a declarat insolvabilă. Banca Angliei a încercat un salvamar, dar cifra era prea mare. În cele din urmă, grupul olandez ING a preluat Barings pentru simbolica sumă de o liră sterlină, asumându-și datoriile.

Colapsul a schimbat modul în care băncile privesc riscul operațional. A devenit regulă de fier separarea funcțiilor de tranzacționare de cele de decontare. Reglementatorii din Marea Britanie și din lume au strâns șuruburile pe supraveghere. Basel a început să trateze riscul operațional ca pe o categorie serioasă, nu ca pe o notă de subsol. Leeson a primit șase ani și jumătate de închisoare într-o pușcărie din Singapore.

Un singur om nu ar trebui să poată face asta

Lecția Barings nu e despre lăcomia unui trader. E despre absența controlului. O instituție de un sfert de mileniu a dispărut pentru că nimeni nu a pus întrebarea simplă: cine îl verifică pe cel care face tranzacțiile? Aceeași întrebare rămâne valabilă și azi, de la fondurile globale până la orice firmă listată la BVB. Guvernanța corporativă nu e birocrație inutilă, e exact bariera care oprește un dezastru de tip Barings.

Investitorul mic tinde să creadă că brandurile vechi și numele mari sunt automat sigure. Barings avea 233 de ani de reputație. A ajuns să valoreze o liră. Vechimea nu garantează nimic dacă în spate lipsesc controalele. Când analizezi o companie, uită-te mai puțin la istorie și mai mult la cine ține mâna pe frâu și cine îi supraveghează pe cei de la frâu.