Ucraina si Georgia, doua state care au facut parte din fosta Uniune Sovietica, si-au manifestat intentia de a se apropia sau chiar de a adera la NATO. Exista o cale ca acest lucru sa se intample fara ca relatiile cu Rusia sa fie afectate?
NATO ia singura deciziile in privinta tarilor pe care le invita in Planul de Aderare sau in Alianta. Nimeni din afara NATO nu are drept de veto asupra acestui proces. Ucraina si Georgia au aderat deja la Dialogul Individual, iar perspectiva euroatlantica este deschisa ambelor tari, desigur, cata vreme merg pe calea reformelor democratice si indeplinesc criteriile specifice pentru aderarea la NATO. Extinderea Aliantei nu a fost niciodata indreptata impotriva Rusiei, iar Rusia isi are locul sau in structurile NATO, prin participarea la Consiliul Rusia-NATO. Extinderea Aliantei inseamna promovarea democratiei si a valorilor democratice in Europa, iar aceste valori nu pot reprezenta o amenintare pentru orice alt stat european.
Mai poate fi Rusia un partener credibil pentru Alianta, in conditiile in care retorica Kremlinului a capatat un acut accent antioccidental in ultimii ani?
Este imposibil sa vorbim despre o noua cursa a inarmarilor in Europa, din moment ce NATO si-a redus armele nucleare din Europa cu 90% de la sfarsitul Razboiului Rece si fortele conventionale cu peste 30%. Sistemul de aparare antiracheta, pe care il propun Statele Unite, nu este impotriva Rusiei si nu are capacitatea tehnica de a neutraliza considerabilul arsenal nuclear rusesc. In plus, SUA au propus Rusiei o masura foarte detaliata de stabilire a increderii, care va asigura Moscova ca acest sistem are un scop pur defensiv si nu a fost proiectat impotriva Rusiei. De aceea, sper ca SUA si Rusia vor ajunge la o intelegere in acest domeniu. Desigur, NATO si Rusia au divergente de opinii, iar mostenirea trecutului nu a fost usor de depasit. Dar vad doua lucruri pozitive.
Primul este ca folosim mai mult Consiliul NATO-Rusia pentru a avea aceste dezbateri impreuna, si nu doar prin declaratii retorice in presa. Al doilea este ca vechi dispute asupra unor teme ca apararea antiracheta, Kosovo sau Tratatul Fortelor Conventionale din Europa nu impiedica NATO si Rusia sa coopereze in alte domenii, in care punctele de vedere sunt mai apropiate; Afganistanul, lupta impotriva terorismului sau dezastrele naturale sunt exemple in acest sens. Rusia va ramane pentru NATO un partener cu care nu se discuta intotdeauna usor, dar care este esential.
Mai multe state europene au manifestat rezerve in ceea ce priveste alocarea unor resurse mai mari in Afganistan. Credeti ca situatia Afganistanului ar fi fost diferita daca aceste rezerve si restrictii nu ar fi existat?
Trebuie sa traim in lumea reala. Statele NATO sunt implicate in mai multe misiuni (Balcani, Irak, Liban, Ciad sunt doar cateva), asa ca nu exista un surplus mare de forte pe care sa le rotim. De asemenea, multe state membre sunt departe de a-si fi incheiat procesul de transformare a armatelor pe care l-au inceput in ultimii ani, pentru a-si face trupele mai usor de desfasurat in aceste misiuni. Dar lucrurile se imbunatatesc. NATO are acum de zece ori mai multi soldati in Afganistan decat atunci cand si-a inceput misiunea, in 2003, si a trimis inca 20.000 de militari in regiune, doar in ultimele 18 luni. Aproape in fiecare zi, un aliat vine cu o noua contributie, fie ca este vorba de o forta de expeditie a puscasilor marini americani, o forta germana de reactie rapida, patru avioane F-16 belgiene sau opt elicoptere poloneze, asta ca sa dau doar cateva exemple recente.
Si Romania a venit, de curand, cu o noua contributie, fapt care este foarte apreciat in Alianta. Desigur, trebuie sa facem chiar mai mult, eliminand ultimele zone periculoase si antrenand si echipand armata nationala afgana, astfel incat aceasta sa poata prelua progresiv sarcina securitatii. Este tipic pentru o organizatie ca NATO sa se concentreze pe ceea ce poate face mai bine si nu pe ceea ce facem bine dar aceasta nu ar trebui sa ascunda faptul ca am facut multe progrese in Afganistan, iar tara este astazi intr-o situatie mult mai buna decat era din 2003, cand NATO a preluat ISAF.
De asemenea, ar trebui sa nu uitam ca, desi violenta domina titlurile din presa, luptele din Afganistan se limiteaza la 10% din teritoriul tarii, unde traiesc mai putin de 6% din populatia afgana. Stim cu totii ca Afganistanul va fi un angajament dificil si pe termen lung, dar nu este o alegere, ci mai degraba o necesitate. Nimeni nu vrea ca talibanii sau taberele de antrenament Al Qaeda sa revina in Afganistan, in viitor.
Cum raspundeti criticilor care spun ca rolul Aliantei este diluat si neclar?
NATO are o strategie clara pentru Afganistan, iar in cadrul summitului va fi aprobata o strategie politico-militara care va stabili clar unde vrem sa fim peste cinci ani. La summit vor participa si tari care contribuie la ISAF, ca Australia si Noua Zeelanda, alaturi de alte tari care ofera asistenta, ca Japonia. Acest lucru va arata ca NATO nu este singura in Afganistan, din moment ce si alte tari vad ca este nevoie de stabilitate acolo. Problema a fost, in principal, lipsa reconstructiei civile, care sa completeze activitatile de stabilizare militara ale NATO.
Nu am avut o abordare cu adevarat completa, in care organizatiile internationale majore sa isi puna resursele in comun si sa colaboreze. Totusi, prezenta secretarului general al ONU, a emisarului ONU pentru Afganistan si a presedintelui Comisiei Europene la summitul NATO din Bucuresti, alaturi de presedintele Karzai, va demonstra ca recunoastem nevoia unei coordonari mai bune. De aceea, sper ca vom face mai multe progrese in urmatorii cinci ani decat in ultimii cinci ani si ca va avea loc si o reconstructie civila.
Opinie
As vrea ca balcanii sa fie mai integrati
Ati fost purtator de cuvant al NATO, intr-o perioada dificila pentru Alianta, aceea a razboiului din Kosovo. Cum vedeti astazi acele evenimente? Ati accepta sa preluati din nou rolul de “figura publica” a NATO, in cazul unei crize asemanatoare? Amintindu-mi de mandatul meu de purtator de cuvant al NATO in timpul campaniei din Kosovo, cred in continuare ca interventia NATO trebuia sa aiba loc, avand in vedere nevoia de a evita o criza umanitara in Kosovo.
Desigur, am facut greseli si au fost multe conferinte de presa pe care as fi vrut sa le fac mai bine, dar intelepciunea vine din experienta. Cu siguranta, dupa zece ani, as vrea ca Balcanii sa fie mai integrati in Europa si as vrea ca procesul de coexistenta dintre sarbii si albanezii din Kosovo sa fie mai avansat. Kosovo este din nou in varful agendei internationale si cred ca putem folosi aceasta sansa pentru a crea structuri de buna guvernare si securitate in Kosovo, care sa transforme zona intr-o poveste de succes si sa-i convinga pe sarbii din Kosovo ca e in interesul lor sa participe la institutiile si in societatea provinciei.
Sper ca procesul de extindere a NATO va ajuta la schimbarea psihologica, demonstrand beneficiile reale ale integrarii euroatlantice si promovand un exemplu pe care toti ceilalti vor dori sa-l urmeze. Serbia va mai avea resentimente o vreme, dar majoritatea populatiei a votat recent un candidat la presedintie care vrea sa aduca Serbia in Europa. Asa incat sper ca, in timp, animozitatile trecutului vor fi uitate, asa cum s-a intamplat in multe zone ale Europei. Totusi, NATO si UE trebuie sa fie angajate activ in regiune, indemnand toate taberele la cooperare si moderatie.
Cat despre revenirea la “figura publica a NATO”, aceasta pozitie apartine, zilele acestea, secretarului general. Mandatul meu ca purtator de cuvant al NATO in timpul crizei din Kosovo mi-a adus multa atentie din partea presei, dar cred ca a fost mai mult o exceptie decat o regula. Astazi, NATO este o organizatie complicata, cu operatiuni dificile si este nevoie ca nu doar secretarul general, ci si alti oficiali din Alianta sa iasa in fata pentru a explica ce facem si de ce ar trebui sa conteze pentru opinia publica. Sper, asadar, sa imi pot aduce mai departe contributia la diplomatia publica, indiferent daca aceasta se face mai mult la conferinte, acum, si mai putin la CNN, BBC sau la televiziunea nationala din Romania.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
