Partidul Liberal Democrat, aflat la putere, va propune ca guvernul să cheltuiască aproximativ 3% din produsul intern brut (PIB), conform unui document obţinut de Bloomberg. Astfel, al treilea pachet de stimuli financiari al premierului Aso ar duce investiţiile totale în economie la 25.000 miliarde yeni.
Randamentele obligaţiunilor au urcat până la cel mai mare nivel din noiembrie 2008, în contextul în care şefului cabinetului premierului, Takeo Kawamura, a declarat că Japonia va emite obligaţiuni de până la 11.000 miliarde yeni, pentru finanţarea cheltuielilor.
Aso a subliniat, de asemenea, importanţa pachetului de stimuli financiari în cadrul întrunirii G20, a celor mai puternic industrializate 20 de state, de săptămâna trecută, după ce a criticat Germania pentru că nu s-a arătat dispusă să crească cheltuielile pentru stimuli economici.
Pachetul “va afecta poziţia fiscală deja slabă, dar tolerarea deflaţiei şi recesiunii continue ar fi, probabil, un lucru mult mai rău”, a declarat un economist, adăugând că noile măsuri vor stimula intens economia naţională.
Abilitatea guvernului de a sprijini economia se află sub presiunea datoriilor, deja cele mai mari din toată lumea, care ar putea ajunge la 197% din PIB în 2010, potrivit estimărilor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
Guvernele statelor asiatice, excluzând Japonia, au aprobat măsuri totale de sprijinire economică de peste 710 miliarde dolari, în cadrul unor acţiuni de creşterea cheltuielilor bugetare sau reduceri de taxe, în timp ce băncile centrale din regiune au redus dobânda cheie pentru revenirea fluxului creditării.
Pachetul Japoniei de stimuli financiari va avea ca obiectiv piaţa muncii, creditarea companiilor, tehnologia eficientă din punct de vedere energetic, sprijinul regiunii şi ajutoarele sociale, a declarat săptămâna aceasta ministrul de finanţe, Kaoru Yosano.
Documentul Partidului Liberal Democrat, obţinut din partea unui oficial, relevă că 1.000 miliarde yeni din fonduri vor proveni din rezerve şi alte conturi speciale. Restul va fi finanţat prin vânzare de obligaţiuni.
Aproximativ 3.000 miliarde yeni în sprijin financiar vor fi destinaţi ajutorării companiilor şi aproximativ 1.900 miliarde yeni vor sprijini piaţa muncii. De asemenea, 2.000 miliarde yeni sunt destinaţi îngrijirii copiilor şi educaţiei.
Acesta va fi cel mai puternic pachet adoptat într-un singur an, depăşind cel al fostului premier, Keizo Obuchi, de 8.500 miliarde yeni, adoptat în timpul crizei financiare din 1998.
Majoritatea remediilor anticriză elaborate de ţările occidentale au fost aplicate deja în Japonia pentru a combate recesiunea şi deflaţia, după spargerea bulei speculative imobiliare de la începutul anilor '90.
Deceniul trecut a fost de asemenea cel al planurilor de relansare masive care au făcut din Japonia ţara cu cele mai mari datorii din lumea dezvoltată, şi au dus la apariţia a numeroase infrastructuri inutile, precum palate pentru congrese unde nu are loc niciodată un congres.
La rândul său, Banca Japoniei a redus dobânda de referinţă la zero între anii 1999 şi 2000, apoi între 2001 şi 2006, practicând injectarea generoasă de lichidităţi pe piaţa interbancară. Economiştii au părere împărţite despre rezultatele acestor experienţe, adesea făcute prea târziu sau cu prea multe ezitări, şi care nu au imunizat a doua economie a lumii la şocurile ulterioare.
După ce şi-a reluat creşterea începând din 2004, Japonia trece în prezent prin cea mai gravă recesiune din 1945.
Unele bănci ameninţate de faliment au fost menţinute pe linia de plutire cu bani de la stat, devenind "bănci zombie". Aceste operaţiuni de salvare au fost uneori criticate, pentru că unele bănci "zombie" (Shinsei, Resona, Aozora etc) nu au reuşit cu adevărat să îşi depăşească dificultăţile. "Sunt vampiri, mai degrabă decât zombie. Aceste bănci au înghiţit cu aviditate bani publici", spune Noriko Hama, economist la Doshisha Business School din Kyoto.
Şi efectele reducerii la zero a dobânzii de referinţă şi ale injectării de lichidităţi în piaţa interbancară sunt controversate. Potrivit lui Hiroshi Ugai, economist la Banca Japoniei, aceste măsuri au permis "menţinerea stabilităţii pieţelor şi a unui mediu financiar prietenos, ceea ce a evitat degradarea în şi mai mare măsură a economiei".
Însă şase ani cu dobândă de referinţă zero i-au incitat, de asemenea, pe japonezi, să îşi plaseze economiile în străinătate, mai degrabă decât să îi investească în ţara lor, unde nu le aduceau niciun câştig. Acest fenomen a contribuit mult timp la deprecierea yenului, spre marea satisfacţie a exportatorilor niponi.
Dar acelaşi fenomen a sporit dependenţa economiei japoneze faţă de exporturi, un lucru pentru care Japonia plăteşte scump în prezent, când cererea mondială a scăzut drastic.
Sursa:NewsIn
Citeşte mai mult despre criza financiară internaţională pe www.lumeaincriza.ro
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
