Președintele Eurogrupului, Kyriakos Pierrakakis, a susținut la EIB Group Forum 2026 că Europa se confruntă simultan cu șocuri geopolitice și cu „o problemă structurală de competitivitate”, iar răspunsul trebuie să fie mobilizarea mai eficientă a capitalului prin uniunea economiilor și investițiilor, finanțele digitale și euro digital, pe care le-a descris drept infrastructură strategică pentru autonomia și reziliența europeană.

Pe scurt

1. Pierrakakis afirmă că escaladarea crizei din Orientul Mijlociu are efecte imediate asupra prețurilor la energie, costurilor de transport și asigurare și asupra încrederii investitorilor.
2. El spune că „era inocenței geopolitice s-a încheiat” și că suveranitatea europeană a devenit „o condiție pentru supraviețuirea economică și forța instituțională”.
3. Europa economisește aproximativ 1,4 trilioane euro anual, dar „prea mult rămâne în depozite cu randament redus”, în timp ce concurenții investesc mai agresiv în tehnologii de frontieră.
4. R&D în UE este în jur de 2,2% din PIB, față de aproximativ 3,4% în SUA, iar investițiile de tip venture capital sunt de circa 0,3% din PIB în Europa, față de aproximativ 0,7% în SUA.
5. Pierrakakis susține că „finanțele digitale nu sunt un upgrade marginal”, ci o transformare structurală care poate reduce costul capitalului și fricțiunile transfrontaliere.
6. El avertizează asupra riscurilor de fragmentare, volatilitate și risc cibernetic și afirmă că „inovația fără încredere nu scalează”, invocând MiCAR ca exemplu de reglementare care construiește încredere.
7. Pentru euro digital, Pierrakakis indică trecerea către o nouă etapă de lucru tehnic și un calendar condiționat de adoptarea cadrului legislativ în 2026, cu un pilot în 2027 și un sistem pregătit pentru o posibilă emisiune în jurul lui 2029.

Discursul lui Kyriakos Pierrakakis la EIB Group Forum 2026 pornește de la escaladarea crizei din Orientul Mijlociu, pe care o descrie drept „o criză fără precedent și profund îngrijorătoare”, cu efecte care „ajung chiar și pe țărmurile Europei”. În lectura sa, șocurile geopolitice amplifică riscurile economice și obligă UE să trateze competitivitatea ca problemă strategică. „Într-un moment în care șocurile geopolitice se multiplică, economiile noastre nu au loc pentru complacency”, a declarat Pierrakakis, adăugând că „miza este atât economică, cât și strategică” și că este vorba despre „forță, autonomie și reziliență”. El a argumentat că instabilitatea într-un spațiu care „se află în centrul fluxurilor globale de energie și al coridoarelor critice de comerț” are consecințe „imediate și măsurabile”, de la creșterea prețurilor la energie la majorarea costurilor de transport și asigurare, cu impact asupra lanțurilor de aprovizionare și a încrederii investitorilor. Din acest tablou, Pierrakakis a derivat un mesaj de suveranitate economică. „Era inocenței geopolitice s-a încheiat”, a spus el, iar „suveranitatea europeană nu mai este o ambiție abstractă, ci o condiție pentru supraviețuirea economică și forța instituțională”. În acest cadru, a cerut „un simț clar al urgenței”, avertizând că „în vremuri de criză, timpul nu este niciodată neutru”. În plan intern, președintele Eurogrupului a descris o problemă structurală de competitivitate, afirmând că „resilience is not a growth strategy” și că productivitatea europeană a rămas în urmă, în timp ce decalajul față de SUA s-a lărgit în două decenii. El a indicat și o presiune demografică, afirmând că până în 2040 forța de muncă a Europei ar putea scădea cu „aproape două milioane de oameni pe an”, ceea ce schimbă modelul de creștere și mută accentul pe inovare, investiții și alocarea eficientă a capitalului. Pierrakakis a susținut că Europa nu duce lipsă de economisire, ci de capacitatea de a transforma economisirile în finanțare pentru inovare. „Europa nu suferă de o lipsă de economii. Suferim de o lipsă de mobilizare”, a spus el, precizând că europenii economisesc „aproximativ 1,4 trilioane euro” în fiecare an, dar „prea mult rămâne în depozite cu randament redus”. El a plasat această problemă în contrast cu investițiile în tehnologii de frontieră, invocând diferențele de intensitate a cercetării și dezvoltării și de finanțare de tip venture capital între UE și SUA. Pentru a depăși acest blocaj, Pierrakakis a descris uniunea economiilor și investițiilor drept „reforma structurală pe care Europa a amânat-o prea mult timp” și a argumentat că etapa următoare este modernizarea infrastructurii prin care circulă capitalul. În acest cadru, el a prezentat rolul Grupului BEI drept unul de intermediere strategică între economisire și nevoia de scalare, afirmând că BEI și FEI „nu sunt doar creditori”, ci „constructori de capacitate europeană”, care reduc riscul investițional și atrag capital privat. Nucleul discursului a fost poziționarea finanțelor digitale ca instrument pentru integrarea piețelor de capital. „Finanțele digitale nu sunt un upgrade marginal. Ele reprezintă o transformare structurală a modului în care capitalul este atras, alocat, decontat și supravegheat”, a declarat Pierrakakis. El a spus că transformarea va avea loc, iar întrebarea este dacă Europa o va modela sau „se va adapta la cadre concepute în altă parte”. Pierrakakis a susținut că tehnologiile de tip distributed ledger pot reduce fricțiunile de clearing și settlement, pot accelera plățile transfrontaliere și pot extinde accesul la investiții, în timp ce tokenizarea poate reduce costurile de emisiune, „în special pentru IMM-uri”, și poate conecta companiile la baze mai largi de investitori în Europa. El a insistat însă că miza nu este tehnologia în sine, ci reducerea costului structural al capitalului și alocarea mai rapidă și mai eficientă a capitalului către investiții productive. În același timp, Pierrakakis a avertizat asupra riscurilor. A identificat trei teme, fragmentarea, volatilitatea și instabilitatea, respectiv riscul cibernetic. „Crypto-assets și stablecoins au arătat cât de repede inovația poate depăși supravegherea. Riscul cibernetic nu este o chestiune secundară, ci una sistemică”, a spus el, formulând concluzia că „inovația fără încredere nu scalează” și că „încrederea nu este creată de optimism. Este creată de reguli, supraveghere și aplicare credibilă”. În acest cadru, el a invocat MiCAR drept un pas european care arată că „smart regulation can build trust, and trust enables scale”. Pe subiectul euro digital, Pierrakakis a spus că inițiativa este „o inițiativă strategică cheie” pentru menținerea banilor de bancă centrală disponibili în era digitală, „complementând numerarul”, susținând inovarea în plăți, întărind suveranitatea monetară europeană și reziliența sistemelor de plăți. El a afirmat că UE se mută „dincolo de faza de pregătire” către următoarea etapă de lucru tehnic și a indicat un calendar condiționat de adoptarea cadrului legislativ: „Dacă cadrul legislativ este agreat în cursul lui 2026, un pilot poate urma în 2027, cu sistemul pregătit pentru o posibilă emisiune în jurul lui 2029.” El a subliniat că „miza nu este viteza de dragul vitezei”, ci evitarea dependențelor, afirmând că Europa „nu trebuie să externalizeze fundațiile arhitecturii sale de plăți”. Discursul plasează astfel infrastructura financiară în logica competiției tehnologice și a autonomiei strategice, argumentând că întrebarea nu este dacă finanțele digitale vor crește, ci dacă vor întări autonomia și stabilitatea Europei sau vor crea noi dependențe. Discursul a fost susținut la EIB Group Forum 2026 și este publicat ca text „check against delivery”. Pierrakakis leagă agenda finanțelor digitale de uniunea economiilor și investițiilor și de rolul Grupului BEI în reducerea riscului investițional și în atragerea capitalului privat. Mesajul politic central este că integrarea piețelor de capital și modernizarea infrastructurii financiare trebuie să avanseze împreună, în condițiile în care UE caută să reducă decalajul de competitivitate și să își consolideze autonomia strategică în context geopolitic volatil.