Pentru un copil de 10 ani, o zi obișnuită înseamnă de cele mai multe ori școală, joacă și timp petrecut cu familia. Pentru Andrei Ciobanu, copilăria a însemnat însă trezit devreme, drumuri cu microbuzul și antrenamente la zeci de kilometri de casă. Mijlocașul Oțelului Galați povestește sacrificiile pe care le-a făcut încă de la vârsta de șapte ani pentru visul de a deveni fotbalist.
Andrei Ciobanu s-a apucat de fotbal la FC Bârlad, iar visul său a fost clar încă de la început.
„De când m-am apucat de fotbal, cu siguranță acesta a fost visul meu, să devin fotbalist. Pentru că am început fotbalul la șapte ani la FC Bârlad”, își amintește fotbalistul.
La 10 ani, pasiunea pentru fotbal avea să-i schimbe radical programul. Timp de aproximativ trei ani, copilul făcea zilnic naveta între Bârlad și Vaslui pentru a se putea antrena.
Pleca dimineața la ora 7.00, făcea drumul până la Vaslui, participa la antrenament, după care se întorcea în grabă la Bârlad pentru a ajunge la școală. În total, erau aproximativ 100 de kilometri parcurși în fiecare zi.
„În fiecare dimineață plecam la ora șapte de la Bârlad, ajungeam la antrenament la Vaslui, ne antrenam acolo două ore și după trebuia să fugim cât mai repede să prindem microbuzul, pentru că la ora unu începeam școala la Bârlad”, povestește Ciobanu.
Nu era singur. Alături de el mergeau alți doi copii din Bârlad, prieteni și colegi de echipă. Deplasarea era posibilă și datorită unui abonament suportat de omul de afaceri Adrian Porumboiu.
„Știu foarte bine că eu împreună cu doi colegi de la Bârlad, doi prieteni de-ai mei, în fiecare zi de luni până vineri făceam naveta pe un abonament, pentru că domnul Porumboiu ne plătea un abonament și toți trei mergeam pe același abonament”, își amintește mijlocașul.
La 12 ani a ajuns la Academia Hagi
Eforturile de la începutul copilăriei au fost doar prima etapă. La 12 ani, Andrei Ciobanu a ajuns la Academia Hagi, unul dintre cele mai importante centre de formare a fotbaliștilor din România.
Întâlnirea cu Gheorghe Hagi i-a rămas însă întipărită în memorie. Prima dată l-a văzut pe terenul de antrenament de la Ovidiu, în perioada junioratului.
„Prima dată când m-am întâlnit cu domnul Hagi, țin minte că eram la juniori, făceam antrenament pe un sintetic la Ovidiu și a venit îmbrăcat în blugi, în sacou... noi nu prea ne descurcam la centrări. A venit, avea pantofi în picioare și am rămas impresionat, pentru că dădea niște centrări perfecte față de noi”, povestește Ciobanu.
Pentru un copil care visa să devină fotbalist, întâlnirea cu unul dintre cele mai mari nume din istoria fotbalului românesc a fost, evident, una specială.
Sufrageria, primul teren de fotbal
Pasiunea pentru fotbal nu începea și nu se termina însă la antrenamente. Când era mic, Andrei Ciobanu transforma și sufrageria familiei într-un teren de joc.
Rezultatul? Bibelouri sparte și, inevitabil, ceva nervi pentru mama sa.
„Eu și cu vărul meu mereu spărgeam bibelouri. Cred că toți copiii au făcut asta la viața lor. Cred că mama mai are câteva bibelouri de pe vremea aceea, le-a păstrat ca amintire, dar pe multe dintre ele, cu siguranță, le-am spart”, spune amuzat fotbalistul.
Astăzi, acele întâmplări au rămas amintiri amuzante din copilărie. Drumul parcurs de atunci până la fotbalul profesionist este însă dovada că pasiunea pentru sport poate începe mult înainte ca un copil să știe exact cât de mult va trebui să muncească pentru a-și transforma visul în realitate.
Vrea să rămână în fotbal și după retragere
Deși mai are încă mulți ani de carieră în față, Andrei Ciobanu știe deja ce ar vrea să facă după ce va renunța la ghete.
Planul său este să rămână în fotbal, fie ca antrenor, fie ca scouter.
„Viața mea după fotbal o văd făcându-mă antrenor, pentru că aș vrea să rămân în acest domeniu. Am învățat foarte multe și la juniori. După aia am fost foarte mult timp cu domnul Hagi la seniori. Am întâlnit foarte mulți antrenori de la care am învățat foarte mult”, spune mijlocașul.
Iar experiența acumulată în anii de formare îl face să creadă că ar putea avea și un ochi bun pentru descoperirea talentelor.
„Cred că la asta mă gândesc, ca antrenor sau scouter de jucători, pentru că, zic eu, am ochiul format”, încheie Ciobanu.
De la microbuzul care pleca la ora 7.00 din Bârlad și drumurile zilnice către Vaslui, până la Academia Hagi și fotbalul profesionist, povestea lui Andrei Ciobanu este, înainte de toate, povestea unui copil care a luat foarte devreme în serios un vis.
