Lipsa transparenţei şi a cadrului legislativ a condus sistemul bancar spre criza financiară

Un mare viciu al inovaţiei financiare este că a determinat reducerea transparenţei şi a provocat o ruptură între cei care oferă resurse financiare şi cei care le folosesc, se arată în studiul “Why is financial crysis occuring? How to respond to it?”, realizat de europarlamentarul Daniel Dăianu şi de Laurian Lungu, de la Cardiff Business School.

Produsele derivate complexe şi “un sistem bancar din umbră” sunt principalii factori declanşatori ai crizei creditelor.

După cum arată studiul, “sistemul bancar din umbră” (shadow banking system) a pornit de la extinderea marilor bănci în zone care nu sunt supuse reglementărilor şi supravegherii, a explicat Daniel Dăianu.

Acest lucru a facilitat crearea de instrumente financiare derivate complexe, prin care marile corporaţii bancare au încercat să răspândească riscul, dar au provocat astfel riscuri sistemice mai mari.

Nevoia de securizare a împrumuturilor a apărut după ce creditele s-au ieftinit, au devenit mai disponibile, dar în schimb mai puţin transparente.

Astfel, băncile şi-au securizat împrumuturile prin produse financiare structurate (SPV-uri), diseminând riscurile.

Inovaţia financiară nu este numai o afacere a Statelor Unite, fiind răspândită în toată lumea financiară, se arată în analiza europarlamentarului.

Practic, băncile şi-au vândut riscul creditării grupurilor de investiţii, fie prin vânzări directe ale împrumuturilor, fie prin împachetarea împrumuturilor sub forma obligaţiunilor.

Acest proces, cunoscut sub numele de securizare, permite băncilor să îşi plaseze împrumuturile ipotecare sub forma obligaţiunilor cu împrumut colateralizat(CDO-uri).

Agenţiile de rating au depistat cu întârziere apropierea crizei financiare.

În privinţa obligaţiunilor, agenţiile de rating sunt vinovate că au evaluat instrumentele financiare fără ca investitorul final să ştie ce se ascunde în spatele acestora.

Potrivit lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, marile agenţii de rating pot evalua doar riscurile de insolvabilitate ale marilor companii, fără să evalueze şi riscurile de lichiditate.

“Agenţiile de rating sunt într-un conflict de interese, pentru că vând consultanţă şi rating în acelaşi timp”, a explicat Croitoru.

Eşecul agenţiilor de rating de a depista criza creditelor ipotecare cu grad mare de risc din Statele Unite, a determinat Statele Unite şi Europa să facă primii paşi pentru îmbunătăţirea legislaţiei în vederea monitorizării performanţelor agenţiilor, astfel încât ele să devină responsabile legal pentru evaluările date.

Sursa: NewsIn