Compania rusa detine 2.000 de statii de alimentare, in 19 tari, intre care se numara si Bulgaria, Romania, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria, Cehia sau Belgia, care sunt aprovizionate cu produse realizate din livrarile proprii, la preturi care pot deveni cu usurinta necompetitive in conditiile in care ea nu poate controla costurile impuse de operatiunile de rafinare si distributie, efectuate de parteneri.
LukOil si-a demonstrat puterea pe care o detine deja pe piata europeana, in luna iulie, cand a provocat un mic soc petrolier prin reducerea livrarilor spre trei rafinarii germane de ale caror politici de preturi era nemultumita.
Desi a dus la obtinerea rezultatului dorit, este greu de presupus ca strategia va fi repetata si pe viitor, din pricina pierderilor de imagine si de credibilitate, pe care le-a suferit deja in randul partenerilor occidentali, care au atras critici vehemente in interior, venite, in special, din partea reprezentantilor Conoco Phillips, care detine 20 de procente din compania petroliera rusa. “Daca ne-am putea rafina singuri petrolul pe care il livram in Europa, am putea obtine inca un miliard dolari (0,71 miliarde euro) din vanzari”, estimeaza Fedun, care ofera, astfel, argumentul principal pentru a justifica interesul rusilor pentru achizitionarea unor unitati de rafinare si agenti de distributie proprii.
“Pana de curand, climatul nu a fost favorabil achizitiilor, pentru ca si indicii bursieri si pretul petrolului variau in aceeasi directie, in sus, astfel incat cei care vindeau, aveau asteptari foarte inalte. Pana acum, pe piata, majoritari erau cei care doreau sa cumpere, acum majoritari sunt cei care vor sa vanda”, considera Fedun.
