Piata asteapta deja de ceva vreme noul regulament in virtutea caruia vor opera fondurile de investitii si administratorii lor, mai ales in perspectiva lansarii de noi tipuri de entitati, printre care fondurile alternative, cele imobiliare sau hedge fund-urile. Cum apreciati aceasta perspectiva?
Este foarte interesant conceptul de hedge fund, dar, sincer, nu mai stim precis, in ziua de azi, despre ce vorbim cand spunem hedge fund. Este vorba de abordarea neutra a pietei, sa-ti asumi pozitii short sau long, in corelatie inversa, operatiuni cu derivative sau pozitii nete in pietele spot s.a.m.d.? Sau de deplasarea interesului catre speculatie? Noi, la SIRA, nu ne vom ocupa prea curand de un astfel de proiect si nici nu vad integrat in Romania un astfel de fond in viitorul apropiat, dar va rog sa remarcati ca fondurile de actiuni din Romania au caracteristicile unor hedge funds. Stiu ca exista o piata imobiliara foarte efervescenta, poate chiar incandescenta, ca exista proiecte de fonduri imobiliare si ca exista deja fonduri inchise cu componenta imobiliara, dar inca nu pot aprecia cat de speculativa este aceasta piata. Daca vreau sa ma gandesc la un fond imobiliar adresat altcuiva decat marilor investitori, mi-ar fi dificil sa dimensionez proportia in care sa aloc pentru active imobiliare resursele unui fond, sa zicem, foarte diversificat. Altfel, pare foarte interesant sa faci o combinatie de plasamente intre real estate si companii de constructii si companii de materiale de constructii. Reteta este insa mai complicata decat pare la prima vedere.
Ce efect va avea noul regulament asupra fondurilor deja existente?
Cred ca modificarea regulamentului va declansa modificari de prospecte de emisiune ale fondurilor in toata industria. Nu este o noutate ca ambele fonduri pe care le administram sunt aproape de expunerea maxima pe actiuni.
Clasificarea fondurilor pe cele patru tipuri, preluata din afara, este putin in afara realitatii. De pilda, un fond diversificat din Romania nu este chiar diversificat, in fapt, pentru ca nu are la dispozitie prea multe instrumente financiare, iar diversificarea in cadrul aceleiasi clase de instrumente financiare nu reduce neaparat riscul, ci poate chiar sa-l mareasca. Nu mai poti spune ca un fond cu 50% expunere pe actiuni este un fond diversificat, pentru ca, oricata diversificare ai face pe actiuni, in plina corectie sau piata “bearish”, nu poti compensa din titluri cu venit fix. Si apare, evident, o contradictie intre enuntul “diversificat” si rezultatul obtinut. Piata se dezvolta si este nevoie de mai mult decat un indicator cum este VaR (value at risk - n.red.) ca sa exprimi gradul de risc al unui fond, astfel incat aparitia acestui indicator sa nu lucreze in defavoarea ideilor pe baza carora a fost introdus. Mai sunt probleme cu evaluarea unor active in calculul activului net al unui fond, actiunile gratuite, majorarile de capital in care ai facut imobilizari, dar nu le poti marca la piata, sau sunt blocate din cauza unor contestari etc.
Cum poti sa spui ca ai un anumit VaR, in conditiile in care care apar tot felul de corectii matematice in piata, care induc volatilitate “artificiala” si nu poti reflecta in activ, din perspectiva pretului de piata, ceea ce ai de primit? Actiunile gratuite nu pot fi introduse in activ decat atunci cand sunt inregistrate la Depozitar, dar piata a corectat cu mult inainte pretul, si aceasta este o problema. Ca sa nu mai vorbim de intrarile speculative, care beneficiaza de valoarea “corectata” pe hartie si asteapta pur si simplu momentul marcarii la piata.
Cum veti suplini absenta unei oferte conjugate cu produsele unei banci?
Prin randamente mai bune si urmarind sistematic sa conservam capitalul. De altfel, am invatat ceva in ultimele luni. Nu ne mai dorim scaderi ale valorii unitatilor de fond mai mult de trei luni calendaristice. Acesta va fi un obiectiv in sine.
Stim ca 70% din piata fondurilor sunt dominate de administratorii care fac parte din grupurile bancare. Sigur ca, de pilda, intr-un fond nou-lansat, investorii principali, cel putin la inceput, sunt cei din familie. Daca au venit cu milioane de euro de la inceput, au luat deja o mare cota de piata. Aceiasi administratori au si distributia asigurata. Si atunci avantajele mele comparative, fata de astfel de competitori, tin de capacitatea mai buna de administrare. Spre exemplu, fondul Omninvest s-a pozitionat in topul randamentelor in ultimii trei ani, si atunci ne propunem ca in acest an activele fondurilor noastre sa se dubleze pe baza performantelor noastre care sa atraga noi intrari de la investitori.
Vom folosi mai mult decat pana acum arbitrajul dintre piata spot si piata derivatelor. Vom aplica strategii de tranzactionare specifice derivatelor in cadrul acestei piete, pe futures si options.
Politica de comisioane este afectata de concurenta cu administratorii din grupurile bancare?
In momentul de fata, comisioanele de rascumparare a titlurilor fondurilor se incaseaza de catre fonduri. Acum ar putea exista varianta, in noul regulament, prin care societatile de administrare (SAI) sa decida daca acele comisioane devin venituri ale acestora sau ale fondurilor pe care le administreaza. Din punctul meu de vedere, este un lucru bizar. Comisioanele trebuie sa ramana prin regulament ale fondului, pentru ca, daca dai posibilitatea unei SAI sa incaseze aceste comisioane, s-ar putea sa lasi loc unui comportament care nu conduce la cresterea calitatii administrarii. Investitorul tot plateste comisionul de rascumparare, nu conteaza pentru el cine il incaseaza.
SAI-urile cu retele proprii de distributie vor spune prin prospect ca incaseaza ele comisioanele de rascumparare, dar, pe de alta parte, vor declansa, sprijinite de bugetele lor de promovare si de retelele lor de distributie, o sarabanda a comisioanelor mici de administrare! Ce inseamna asta? Calitatea administrarii in termeni de performanta poate sa scada, obiectivele alese privind profitul fiind usor realizabile. Vor face bani din intrari si iesiri, din vanzari si rascumparari de titluri, pentru ca reteaua de distributie le stimuleaza. Indiferent de ciclurile pietei, treaba merge, creste piata - este OK, investitorii cumpara unitati de fond, platesc comisioane de administrare mici, poate, dar aplicate la active in crestere. Daca scade piata - foarte bine, SAI castiga din comisionul de rascumparare, doar vor fi retrageri mai mari. Si atunci, ce avantaj competitiv mai are o SAI orientata catre randament? Pe de alta parte, retragerile din fond presupun generarea de lichiditati, care atrage costuri cu comisioane de tranzactionare, bancare etc., platite de catre fond si implicit de investitorii ramasi, fara sa beneficieze de finantarea acestor costuri din operatiunile de rascumparare ale “partenerilor”, care parasesc partial sau total fondul.
Cum isi va dezvolta SIRA distributia titlurilor fondurilor sale?
Acum distribuim prin Banca Comerciala Carpatica, dar pana la sfarsitul anului vor mai fi deschise trei canale de distributie. Nu va pot spune decat ca reglementarile actuale permit doar distributia prin agenti proprii, societati de brokeraj si banci. Cum crearea unei retele de agentii proprii este complicata... va puteti raspunde singur.
Atunci sa raspund corect: veti folosi serviciile societatii de brokeraj care face parte, impreuna cu SIRA, din acelasi grup financiar-nebancar? Este obligatoriu pentru o SAI nebancara sa intre intr-un grup financiar, fie si nebancar, ca sa reziste pe piata?
Nu. Noi am ajuns la aceasta situatie din ratiuni de oportunitate. Evident ca vom folosi avantajul asocierii cu un broker, dar nu este obligatorie aceasta solutie pentru o SAI. Orice companie, nu numai din industria fondurilor, se dezvolta in urma inovarii, a dezvoltarii produselor sale, a bunei pozitionari pe piata a acestora si a bunei lor promovari prin mesaje clare despre cine esti si ce faci.
De pilda, sa faci portretul investitorului potrivit pentru fondul pe care-l administrezi. Sa-i fie foarte clar investitorului ce vrei sa faci si cum faci, bazat pe ceea ce reprezinti si ai facut deja. Pentru investitorii nostri, actuali si potentiali, din Omninvest, spre exemplu, sugeram proiectia alocarii, sa spunem, a 5.000 de unitati monetare investite in fond timp de zece, 20, 30 de ani, care ii ofera un randament mediu anualizat de 8%, sau in orice caz mai mare decat dobanda bancara. Ii spui omului ca peste zece ani, matematic vorbind, acei 5.000 de lei (de pilda) pot deveni 5.000 inmultit cu 1,08 la puterea a 10-a, adica 10.800 de lei, iar peste 20 de ani ajunge la 23.300 de lei. Dar va rog sa remarcati ca vorbim de zeci de ani, conditie esentiala, pentru a fructifica ciclurile pietei, in care perioadele bune compenseaza cu brio perioadele slabe de piata.
Sira Administrarea investitiilor
Provocare
Este una dintre societatile de administrare de fonduri mutuale relativ mici, cu circa 2% din valoarea activelor din industrie, dar si una dintre cele mai vechi si mai experimentate. Este independenta de interesele ce decurg din apartenenta la un grup bancar, dar se integreaza in grupul financiar al Vienna Insurance Grup, lider pe piata asigurarilor din Romania, dupa ce a fost preluata de Vienna International Holding (VIH).
Profil
- Societatea de administrare a investitiilor SIRA a fost martora aproape tuturor avatarurilor pietei, fiind infiintata in 1996.
- Administreaza doua fonduri, FCEx (diversificat) si Omninvest (de actiuni), cu active nete de peste 15,3 mil. lei (4,2 mil. €).
- Are ca obiectiv cresterea activelor pana la 10-12 mil. euro prin atragerea de noi investitori.
CV Marius Olteanu
- 40 de ani, casatorit, are un copil
- De noua ani pe piata de capital, mai intai la casa de brokeraj Vanguard
- A mai lucrat pe piata instrumentelor derivate si, desigur, pe cea a administrarii de active financiare (asset management)
- Este specialist si in electrotehnica, cu trei ani de inginerie in fostul RENEL
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
