Desigur, astfel de declaraţii pot fi incluse într-un anumit registru electoral, dar merită să fie analizate cu mai multă atenţie, deoarece dezvăluie o mentalitate care nu se potriveşte în niciun fel cu pretenţiile de europenism atât de des afişate. Declaraţiile arată intenţia de a explica multiplele neajunsuri din economie prin culpabilizarea unei categorii socio-profesionale, aceea a bugetarilor.
Bugetarii sunt trataţi ca băieţii răi ai economiei, iar cei din sectorul privat (de ce nu şi corupţii!?) - ca băieţii buni ai acesteia.
Nu putem nega nici supradimensionarea aparatului administrativ, nici practicile birocratice şi nici alte disfuncţionalităţi ale sectorului bugetar, dar reformarea şi modernizarea acestuia nu justifică declanşarea unui adevărat pogrom mediatic împotriva lui şi nici politica de antagonizare a raporturilor dintre sectorul bugetar şi cel privat. Este o politică nu numai imorală, dar şi în contrasens cu orientările pe care majoritatea statelor membre ale UE le au în domeniul reglementării şi echilibrării raporturilor intrasocietare.
În acest sens, cred că ar fi interesant şi util, în contextul actualelor mişcări sociale de la noi, să se urmărească orientările recente ale politicilor de management guvernamental în ţări care au reuşit mai bine să facă faţă crizei cum sunt Germania, Franţa, Austria, Suedia, Finlanda sau Polonia, aşa cum apar ele din studiul programelor şi măsurilor anticriză pe care aceste state le-au promovat de la începutul anului 2009.
Una dintre cele mai importante orientări o reprezintă încercarea de a găsi soluţii problemei raportului dintre stat şi piaţă, atât în scopul accelerării procesului de diminuare a efectelor crizei, cât şi în scopul prevenirii unor noi situaţii de criză. Se consideră piaţa ca fiind cel mai eficient instrument al eficientizării şi modernizării activităţii economice, dar incapabil de a asigura menţinerea echilibrului social prin instrumente şi metode de repartizare echitabilă a profitului (reevaluarea rolului social al întreprinderii), de corijare şi perfecţionare a modelului social şi de protejare a categoriilor defavorizate.
Soluţiile au fost identificate în aria problematică a raportului public-privat şi pleacă de la ideea tratării sectorului privat şi a celui bugetar prin prisma "diversităţii complementare", ceea ce presupune susţinerea caracterului complementar al activităţii lor, dar şi recunoaşterea deosebirilor esenţiale, chiar şi a incompatibilităţilor dintre ele, ceea ce face imposibilă o tratare nediferenţiată sau aducerea lor la o bază unică de comparabilitate. Astfel, se subliniază faptul că ar fi greşită orice încercare de aducere la un numitor comun a celor două sectoare, deoarece modul şi scopul lor de funcţionare sunt total diferite. În timp ce sectorul privat este motivat de “profitul economic”, sectorul bugetar este motivat de “profitul social”, ceea ce nu înseamnă că unul este mai important decât altul sau că unul este mai favorizat decât altul în procesul de creare şi distribuire a avuţiei naţionale. O astfel de concepţie a condus politicile ţărilor mai sus citate la o concluzie ce cred că ar fi util să fie luate în calcul şi la noi.
Astfel, se consideră că motivarea activităţilor celor două sectoare este total diferită, iar remunerarea acestora va fi diferită, ca urmare a diferenţierii criteriilor de evaluare a costului forţei de muncă prin recunoaşterea diferenţei dintre conceptul de productivitate a muncii şi cel de utilitate a muncii. Tendinţa de egalizare sau de considerare a uneia dintre ele ca reper principal de raportare a celeilalte este contraproductivă şi cu efecte demotivatoare pe termen lung.
O economie de piaţă adevărată, bazată pe un sistem democratic real, nu poate funcţiona la parametri de competitivitate europeană fără să asigure un climat de complementaritate între privat şi bugetar. Antagonizarea lor prin culpabilizarea unuia dintre ei nu va aduce niciun avantaj celuilalt.
> Mircea Coşea este profesor universitar şi are un doctorat în ştiinţe economice. A fost deputat în Parlamentul României şi membru al Parlamentului European
