Evident, caracterul economic al campaniei prezidenţiale nu poate fi acelaşi cu acela al programelor de guvernare, având în vedere prerogativele diferite ale instituţiei prezindenţiale faţă de cele ale Executivului, dar nici nu poate avea o direcţie total diferită, cu excepţia situaţiilor de coabitare.
Este motivul pentru care declaraţiile unor candidaţi referitoare la intenţiile de creştere a salariilor şi pensiilor, de dezvoltare a infrastructurii, de construcţie a unor autostrăzi suspendate sau ctitorirea de biserici nu le consider adecvate unei concepţii economice prezidenţiale.
În actualele condiţii ale României, concepţia economică prezidenţială cred că ar trebui să răspundă următoarelor obiective: prefigurarea modelului economic de dezvoltare şi a corelaţiei sale cu modelul social, în perspectiva perioadei postcriză şi a cerinţelor convergenţei reale cu UE; liniile generale de acomodare a democraţiei politice cu democraţia economică, în contextul dezvoltării relaţiilor public-private şi a reevaluării rolului statului în economie; redimensionarea şi eficientizarea locului economiei româneşti în ansamblul globalizat al economiei internaţionale.
Pentru a concretiza aceste obiective generale, programul electoral prezidenţial ar trebui să cuprindă câteva paragrafe distincte care ar avea rolul de clarificare a modului în care viitorul preşedinte intenţionează să acţioneze pentru realizarea concepţiei sale economice. Desigur, modul său de acţiune într-o democraţie reală nu poate fi altul decât stimularea - prin emiterea de concepte, principii şi idei - a unui permanent dialog social, prin încercarea de a menţine un climat favorabil consensului între Executiv şi Legislativ, pe de o parte, şi masa actorilor economici publici şi privaţi, pe de altă parte.
Astfel, s-ar putea prezenta în program opiniile şi intenţiile prezidenţiale privind: principiile considerate a fi esenţiale pentru apropierea ritmului şi calităţii creşterii economice reale de potenţialul teoretic al creşterii economice oferit de avantajele comparative şi competitive native ale economiei noastre; opinia privind un anumit tip de ordonare a ramurilor şi sectoarelor economice în funcţie de vocaţia lor competitivă pe piaţa unică europeană; opinia privind raportul dintre economia reală şi economia monetară prin prisma specificităţii pieţei bancare româneşti; modul în care interpretează structura actuală a economiei şi modul în care prefigurează o nouă structură prin aportul diferenţiat al capitalului autohton, străin şi a fondurilor structurale; concepţia privind inserarea “economiei verzi” în structura economică prezentă şi de viitor; concepţia privind tipul de model social dezirabil atât prin prisma raportului dintre generaţii, cât şi prin aceea a raportului dintre politicile de asistare socială şi cele de redistribuire a veniturilor; concepţia privind construira unei pieţe a muncii moderne, prin eliminarea practicilor de dumping social; concepţia privind reducerea decalajelor în dezvoltarea regională; concepţia privind obţinerea siguranţei energetice, alimentare şi demografice.
Sunt doar unele dintre elementele la care cred că ar trebui să facă măcar aluzie, dacă nu demonstraţie, candidaţii la preşedinţia ţării. Nu cred că după douăzeci de ani de la schimbarea de regim, în condiţiile aderării la UE şi în perioadă de criză, un candidat ar putea să se prezinte fără a avea o concepţie economică proprie, ridicată la nivelul cerinţelor impuse nu numai de statutul european al ţării, dar şi de gravitatea momentului pe care îl parcurgem. Nu neg importanţa pe care o pot avea în campanie referirile la parlament unicameral, la camarilele de partid, la corupţie sau la astronauţii români, dar nici nu mai putem accepta o instituţie prezidenţială fără o concepţie economică proprie. În alte ţări, o astfel de concepţie a funcţionat ca un adevărat factor de creştere economică şi de ieşire din recesiune. Avem şi noi o mare şi imediată nevoie de un astfel de factor.
> Mircea Coşea este profesor universitar şi are un doctorat în ştiinţe economice. A fost deputat în Parlamentul României şi membru al Parlamentului European
