Situaţia gravă în care ne aflăm la sfârşitul acestui an tinde tot mai mult să fie caracterizată numai prin aceste două urgenţe, esenţiale pentru supravieţuirea noastră în actualele condiţii, ceea ce a creat la nivelul populaţiei o expectaţie dădătoatre de speranţe, în sensul în care rezolvarea problemelor ar fi fost strict împiedecată sau întârziată doar de criza politică. Se acreditează tot mai susţinut ideia conform căreia prezenţa cât mai rapidă a unui guvern ar fi condiţia unică şi pe deplin satisfăcătoare pentru acoperirea cheltuielilor statului, în principal plata salariilor şi a pensiilor.
Cred că limitarea doar la o asfel de interpretare ar fi o greşeală . Dacă am analiza mai atent situaţia actuală a economiei şi societăţii româneşti am sesiza aspecte cărora nu ar trebui să le minimalizăm importanţa.
Sfârşitul anului 2009 îl consider extrem de interesant şi important prin faptul că reprezintă pentru România un punct de răscruce în faţa căruia trebuie să ne hotărâm în ce direcţie pornim. Este, din punctul meu de vedere, momentul în care, pentru prima oară după 1990 , avem oportunitatea unei analize mult mai clare a bilanţului celor aproape douăzeci de ani de economie nesocialistă şi a unei mult mai clare viziuni asupra viitorului.
Oportunitatea acestei clarificări ne-o dă criza financiară şi economică internaţioanlă prin modul cum s-a manifestat nu numai la noi dar şi pe plan mondial. Ce elemente de clarificare ne-a furnizat criza ?
În primul rând ne-a arătat adevărata stare a economiei noastre, necosmetizată şi dezbrăcată de zorzoanele unei false societăţi consumatoriste. Am văzut că structura economiei este de tipul subcontractor şi manufacturier, devenită prin procesul delocalizării furnizoare de componente , subansamble şi produse de lohn pentru pieţele occidentale ;că nu reuşim să mâncăm din propria agricultură, importând cca 70% din alimentele de bază; că am consumat mai mult decât ne permitea eficienţa propriei munci, devenind o naţie de împrumutaţi; că nu am putut să devenim beneficiari ai statutului nostru de membri ai Uniunii Europene, rămânând doar la statutul de contributor net la bugetul european.
În al doilea rând, ne-a arătat că lumea în care trăim nu este atât de sigură şi de garantă a unor speranţe ale noastre, după cum ne iluzionam noi.Uniunea Europeană nu s-a dovedit a fi un monolit al stabilităţii şi nici un frate pe care nu-l interesează preţul brânzei.Din contră, s-a văzut că la ananghie, băncile europene au părăsit imediat principiul solidarităţii europene repatriindu-şi părţi importante a expunerii pe piaţa noastră. Pieţele Europei au rămas în continuare închise sau reticente faţă de forţa de muncă românească şi nu au manifestat interes pentru rezolvarea prin Nabucco a problemelor siguranţei energetice româneşti. Uniunea Europeană pregăteşte o noua orientare a politicii bugetare, devaforabilă unor ţări ca România şi este gata să ne penalizeze pentru nerealizări în domeniul protecţiei mediului, uitând că unele ţări din vestul continentului au neralizări cu mult mai mari şi mai grave decât ale noastre.
Din aceste motive cred că finalizarea bugetului şi discuţiile cu FMI constituie doar un prin orizont, pe termen scurt, al noului guvern. Probabil cel mai puţin importanat în economia unui program guvernamental. Orizontul pe termen mediu şi lung mi se pare a fi mai importante în contextul unei mai vechi crize structurale pe care România nu a putut să o rezolve şi datorită inexistenţei unei concepţii strategice de dezvoltare pe terme lung.
Noul guvern beneficiază de un atuu pe care nu l-am avut în ultima perioadă, adică de o „ pauză” electorală de cca trei ani pe parcusul căreia se poate renunţa la populism şi politicianism în favoarea profesionalismului şi a interesului naţional.
Este o mare responsabilitate pentru noul guvern pe care sper să o înţelegă ca pe o ultimă şansă pe care România o mai are pentru viitor. Sper să înţeleagă importanţa relaţiei cu FMI doar în termenii unui orizont imediat şi să nu se limiteze numai la preocupări, mai mult sau mai puţin aritmetice ,de echilibrare a bugetului.Este nevoie de o noua concepţie a guvernării în care pompieristica problematicii imediate să cedeze gradual locul unei concepţii strategice de remodelare a structurii şi orientării economiei româneşti.
> Mircea Coşea este profesor universitar şi are un doctorat în ştiinţe economice. A fost deputat în Parlamentul României şi membru al Parlamentului European
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
