Motivul pentru care Ziua Națională era pe 23 august

23 August a fost timp de peste patru decenii ziua statului comunist, ziua de eliberare națională și socială, antifascistă și antiimperialistă, ziua în care lumea avea liber dar era obligată să participe la mitingurile sau marșurile megalomane. 23 august 1944 a fost ziua când regele Mihai a decis arestarea mareșalului Ion Antonescu și, implicit, întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.   23 August n-a însemnat nicidecum instaurarea regimului comunist, care avea să vină ceva mai încolo, ci a celui democratic, pentru că partidele erau interzise la ora aceea. România a devenit aliată SUA, a Franței, a Marii Britanii dar și a URSS. Pentru câteva zile, România a trăit aerul libertății însă Moscova a intrat brutal în țară, a continuat să ia prizonieri, deși România îi era aliată aliați, și s-a împotrivit noului regim democratic instaurat. Astfel, ziua de 23 august 1944 a fost capturată de comuniști deși ei nu au avut nicio contribuție la lovitura de stat. Singura lor implicare a fost aceea că l-au preluat pe mareșal și l-au ținut închis într-o vilă din zona Vatra Luminoasă, acolo unde au avut loc primele congrese ale PCR.   Citește și: Analiză: Regele Mihai şi uitatul 23 August 1944   La 23 august 1944, România a întors armele numai că în urmă cu un an marile puteri, URSS, SUA și Marea Britanie, au plasat țara noastră în sfera de influență sovietică. În toamna lui 1944 a fost complet ocupată de Armata Roșie apoi a urmat celebra împărțire a sferelor de influență, în care Churchill a scris pe o hârtie, în dreptul României, 10% influență occidentală. Era maximul ce se putea cere în acel moment în condițiile în care armata sovietică își făcea de cap pe aici.  

23 august, serbat doar de către comuniști

Prima oară când s-a sărbătorit ziua de 23 august de către comuniști a fost în perioada guvernului Petru Groza, cel impus de sovietici, în martie 1945. Nimeni altcineva nu mai sărbătorea așa ceva, și nimeni nu a mai făcut-o în afară de comunist. În timpul lui Groza, au fost evocați regele Mihai și liderii democrați ai timpului, dar și pe doi comuniști care ar fi avut o contribuțuție la arestarea mareșalului, și anume Lucrețiu Pătrășcanu și Emil Bodnăraș. Propaganda a inoculat apoi ideea că Armata Roșie a eliberat țara de naziști, în realitate lucrurile stăteau altfel, pentru că responsabilă pentru aceste fapte a fost armata română. Și cum regele Mihai încurca cuprinderea completă a țării de către comuniști, a venit actul de la 30 decembrie 1947, când monarhul a fost silit să abdice. Viața din România s-a schimbat radical, oamenii au avut de suferit, iar democrația a devenit una populară, de fapt impunere a voinței marelui imperiu de la răsărit.  

23 august, zi plină de mitinguri

Și așa s-a ajuns ca 23 august să fie sărbătorit an de an, cu mitinguri fastuoase, ca fiind izbnânda comuniștilor împotriva naziștilor. În anii 80, poporul român a fost nevoit să serbeze „victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, care a dus la răsturnarea dictaturii militaro-fasciste în ţara noastră, la înlăturarea dominaţiei imperialiste şi a deschis calea marilor transformări economico-sociale şi a construcţiei socialismului în România”, după cum se exprima chiar Nicilae Ceauşescu. Propaganda dădea astfel impresia că dictatorul ar fi luat parte la evenimente. Absolut fals.    Citește și: Istoria zilei de 23 august Ultimul 23 august sărbătorit, cel din 1989, s-a petrecut la Casa Radio, clădire neterminată. Construcția era proiectată să devină mausoleu și loc de pelerinaj, în aceeaşi manieră în care Lenin şi Stalin au fost înmormântaţi la Zidul Kremlinului.