Guvernul a pus în dezbatere publică o nouă lege a insolvenței, prezentată ca un instrument menit să reducă riscurile comerciale, să elimine firmele „zombie” și să combată evaziunea fiscală.
În realitate, spun analiștii, modificările complică suplimentar activitatea companiilor aflate în dificultate și riscă să transforme insolvența într-un stigmat, nu într-un mecanism firesc de reglare a economiei, scrie Adevarul.
Procedura de insolvență, esențială într-o economie sănătoasă, este adesea privită în România ca un eșec rușinos. În alte state dezvoltate, insolvența sau falimentul fac parte dintr-un ciclu normal al afacerilor, fără a pune etichete definitive asupra antreprenorilor.
La noi, însă, fenomenul este deseori folosit politic pentru a masca incapacitatea instituțiilor de a recupera datoriile și de a pedepsi fraudele. „Insolvența este transformată în sperietoare publică ori de câte ori politicienii au nevoie de țapi ispășitori”, explică Adrian Negrescu, managerul Frames.
Noua lege introduce un filtru de „bună-credință” al judecătorului la deschiderea procedurii, restricționează accesul „recidiviștilor”, scurtează termenele, accelerează tragerea la răspundere și interzice înființarea de firme de către asociați sau administratori aflați în insolvență.
Totuși, multe dintre aceste prevederi există deja în legislația actuală. Problema reală nu este lipsa cadrului legal, ci aplicarea lui deficitară. În majoritatea cazurilor de faliment, atragerea răspunderii este solicitată rar, iar plângerile pentru fraude sunt descurajate de durata excesivă a cercetărilor.
Firme inactive și „miliarde pierdute”: realități și percepții
Un alt punct sensibil este legat de firmele inactive fiscal. Politicienii afirmă că acestea blochează economia, dar specialiștii arată că, în realitate, impactul lor este limitat. O firmă declarată inactivă nu mai produce bunuri sau servicii și nu interacționează cu piața, singura distorsiune fiind de ordin statistic. În plus, legislația actuală permite sancționarea și chiar radierea acestor firme.
În discursul public, insolvența a fost asociată tot mai des cu pierderi masive la bugetul de stat. Analiștii atrag însă atenția că realitatea este inversă: insolvența apare atunci când compania nu mai are capacitatea de a-și plăti datoriile, iar procedura are rolul de a găsi soluții – reorganizare sau lichidare.
În plus, printre companiile cu cele mai mari datorii în insolvență se află societăți cu capital majoritar de stat, care rămân ani întregi într-o situație incertă, fără ca autoritățile să aplice „măsurile ferme” pe care le invocă în cazul mediului privat.
Riscul unei vânători de vrăjitoare
Criticii noii legi avertizează că proiectul riscă să blocheze accesul la protecția legală a firmelor oneste, aflate temporar în dificultate. În loc să ofere soluții, schimbările pot genera un climat de neîncredere și pot descuraja antreprenorii să apeleze la mecanismele prevăzute de lege. „Insolvența nu este principala cauză a problemelor economiei românești, ci un mecanism legal necesar. A o transforma în țap ispășitor pentru toate deficiențele sistemului înseamnă să deschidem o vânătoare de vrăjitoare cu efecte negative pe termen lung”, avertizează Adrian Negrescu.
Noua lege se dorește a fi un pas spre o economie mai disciplinată, dar în lipsa aplicării coerente a legislației deja existente, există riscul ca ea să devină doar o altă barieră pentru mediul de afaceri.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
