O casă de discuri din Statele Unite a semnat recent un contract estimat de presa de specialitate la 3 milioane de dolari cu o artistă care, la prima vedere, pare reală — dar care nu există.
O cântăreață virtuală a prins un contract de 3 milioane de dolari cu o casă de discuri! Cine este, mai bine zis, cine nu este Xania Monet
Aceasta ar fi povestea vedetei care este numită Xania Monet, un proiect muzical virtual care ”dărâmă” tot ce numește „artă” ori „drepturi de autor” în noua și uimitoarea eră a inteligenței artificiale. Proiectul apare pe canalele web muzicale drept o cântăreață R&B care a strâns peste un milion de ascultări pe Spotify și are sute de mii de urmăritori pe Instagram. Deși pare o figură reală, proiectul în spatele ei este semnat de Telisha “Nikki” Jones, o poetă și designeră originară din Mississippi, USA. Jones folosește versurile proprii și le introduce într-o platformă de generare muzicală asistată de AI care transformă textul în melodii, creează voce și acompaniament instrumental, toate generate automat. Versurile sunt „umane”, create la bază de Nikki Jones dar vocea și producția muzicală sunt produse integral de inteligență artificială conform unor cerințe.
Contractul fără precedent și posibilele sale consecințele
Conform popularei publicații muzicale Billboard, proiectul a primit o ofertă de 3 milioane de dolari din partea casei de discuri Hallwood Media, în urma unei licitații cu mai multe label-uri.
Conform contractului inedit, casa de discuri ar fi achiziționat drepturile asupra versurilor, care, fiind scrie de un om poti fi protejate prin copyright și drepturile de exploatare comercială. Casa de discuri va încerca să monetizeze streaming-uri, eventuale surse din merchandising, însă riscul de reclamații privind reproducerea sau clonarea pieselor este ridicat. Cât despre drepturile asupra înregistrării („masterelor”), legea, în forma sa consacrată, asupra dreptului de autor cere contribuție creativă umană.
Platforma în cauză, folosită pentru generarea muzicii, este implicată în procese judiciare, deoarece marile case de discuri susțin că sistemul ar fi fost antrenat pe baze de date ce conțin piese protejate fără permisiune.
