Pentru ca imi pasa

Daca ar fi incercat mai la est, sud-est mai exact, s-ar putea sa nu mai fi avut atat de mult succes. Eu cred ca zona Balcanica nu a fost educata in sensul bun al calitatii. Sau nu a fost educata suficient.

Altfel nu imi explic ce se intampla in jurul meu. Al nostru. S-ar putea ca perfectionismul sa fie un defect, dar atentia la detaliu pare sa fie o filozofie pentru cei care au succes. Pentru noi, in schimb, pare a fi capitol inchis. Si spun asta, pentru ca in fiecare zi imi pun intrebari, sa le spunem retorice... de ce asfaltul proaspat turnat se degradeaza in jumatate de an, de ce cladiri de multe milioane de euro au finisaje indoielnice, de ce orasul e murdar, de ce tinerii care aspira la un job intr-o multinationala nu stiu, de fapt, sa faca nimic de calitate, si asa mai departe.

Tind sa cred ca e o problema de constiinta. Si de acceptare a conditiei fiecaruia. Suntem un popor, in general, nemultumit. Si nu facem nimic ca sa schimbam asta. Am cunoscut putini oameni carora sa le pese de ce lasa in urma, fie ca era vorba de un sant la fundatia unei case, de marginile unei flanse, de forma unui proiect de diploma sau de schimbarea prosopului intr-o camera de hotel. Si i-am intrebat pe cativa dintre ei de ce fac lucrurile altfel decat ceilalti. Altfel decat majoritatea.

Raspunsul a fost, in general, similar: “pentru ca imi pasa”. Ce ar fi daca ar incepe intr-o zi sa ne pese mai mult tuturor? Cred, cu tarie, ca ne-ar fi mai bine. Cu o majoritate covarsitoare careia nu-i pasa insa, intrebarea deschisa ramane “eu unde gasesc un model?”.

Banii cheltuiti de Guvern (componenta a PIB-ului) nu aduc de departe proiecte majore din care sa rasara vreun model, sau o companie, sau un individ. Si atunci, de unde modele? Noi de unde invatam ce inseamna calitate si cum sa muncim ca sa crestem calitatea (unii ar numi asta productivitate)?

Un raspuns logic ar fi “de la cei care stiu”. Adica de la cei care au “know-how”, un termen foarte uzitat in ultima vreme. Eu as paria pe multinationale si pe expatii pe care acestea ii aduc aici ca sa creasca afacerea. Si as mai paria pe romanii care lucreaza in strainatate si care se vor intoarce acasa sa-si faca afacerea lor. Lor le pasa, pentru ca trebuie sa isi creasca afacerea.

Si astfel, celor care lucreaza in jurul lor incepe incet-incet sa le pese. Incepe sa le pese si pentru ceea ce fac la serviciu si incepe sa le pese si pentru ceea ce fac in restul timpului.

Eu sunt unul dintre ei. Si incerc sa propovaduiesc un astfel de comportament si la altii, fie ei subalterni, prieteni sau colegi. La mine a mers, sunt multumit de rezultate. Tie iti pasa?