Intr-un fel, am furat reteta de acolo, din auzite, si am adaptat-o, dar te asigur ca, daca respecti ce-ti spun
acum, vei avea cel mai fraged piept de rata din viata ta, in farfuria ta si a musafirilor, daca ai. Rata o cumperi de la Metro si, daca o vezi ca-i plina de grasime, nu te speria, pentru ca asa e rata. O bagi intr-o oala sub presiune si o acoperi cu vin alb, mai dulceag daca se poate, dar si rosu, daca nu ai albul prin preajma. Adaugi doua linguri de zahar maroniu, nerafinat, care este mai putin dulce, si jumatate de pahar de otet balsamic. Daca vinul a fost din cel dulce, nu mai pune zahar. Fierbi chestia asta pana se reduce totul la un fel de crema mieroasa.
Acum urmeaza partea de acord fin. Bagi pieptul de rata la cuptor cu pielea la vedere, sosul din tava acoperind partea de contact. Asta ca sa protejeze carnea si sa nu se arda decat pielita plina de grasime. Focul cuptorului trebuie sa vina de sus, asa incat pielita sa devina crocanta. Rumena si crocanta. Salivez deja.
Ca sa te prinzi daca ti-a iesit, dupa ce scoti rata din cuptor, tai o felie si, daca reusesti cu un cutit normal, inseamna ca ai luat examenul, daca nu, revii la toamna la marire de nota sau o iei de la capat. Sa ma intorc la sos, pe care il faci separat.
