Publicul de cinema a crescut în 2007, atras de mall-uri

Dacă în 2003, existau 191 de săli de cinema în funcţiune, în România, până în 2007, prin scăderi anuale, numărul lor a ajuns la 72.

Numărul spectatorilor a scăzut, de asemenea, de la an la an, de la 4.527.054 în 2003, la 2.829.563 în 2005, şi 2.776.516 în 2006, potrivit Anuarului pe 2007 al Centrului Naţional al Cinematografiei.

Însă anul trecut, s-a înregistrat o uşoară creştere în frecventarea sălilor cinematografelor, numărul spectatorilor ajungând la 2.928.050.

Audienţa nu poate creşte în condiţiile în care oamenii au la dispoziţie săli vechi de 700-800 de locuri, spune Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu. El a subliniat totodată necesitatea privatizării Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film" (RADEF) întrucât, "statul şi-a dovedit incompetenţa şi suntem ultimii care facem acest pas - privatizarea sistemului de difuzare a filmului".

"Numai o schimbare de fond va putea duce la creşterea audienţei", a mai spus Iorgulescu, precizând că vechile săli trebuie transformate pe modelul sistemului multiplex din mall-uri, să ofere şi un spaţiu de socializare şi să atragă astfel publicul.

"Privatizarea nu va duce la creşterea numărului de spectatori, ci la schimbarea destinaţiei unor săli, în timp ce altele vor fi scoase din circuit. Se vor face alte activităţi, în sălile rămase, şi poate vor mai pune din când în când un film", spune în schimb directorul RADEF, Maxim Meca.

Directorul RADEF consideră că important este să crească numărul expunerilor şi deplânge faptul că nu s-a încercat soluţia redeschiderii şi repunerii în funcţiune a sălilor închise, în condiţiile în care sunt oraşe care nu au cinematografe.

"Mall-urile nu constituie o ameninţare pentru activitatea de ansamblu (a RADEF n.r.), pentru că nu au o localizare la fel de bună în oraş şi practică tarife mai mari. Mall-urile merg pe varianta de a realiza profit, nu de a oferi un serviciu", mai spune Meca.

"Sălile RADEF trebuiau privatizate de mult. Legislaţia e de aşa natură, încât, dacă rămân la stat, nu poţi să închizi două ca sa renovezi una. Şi atunci nu vine nimeni în ele pentru că sunt într-o stare foarte proastă, nu mai reuşesc să îşi plătească facturile de întreţinere şi se închid rând pe rând", spune distribuitorul de film Constantin Fugaşin, directorul companiei Videofil.

În ceea ce priveşte creşterea numărului de spectatori din 2007, Fugaşin consideră că aceasta se datorează mall-urilor, iar în condiţiile în care urmează să se mai deschidă noi astfel de magazine cu centre pentru vizionare, numărul spectatorilor va continua să crească.

În 2006, România avea 108 ecrane funcţionale, mai puţine decât în Bulgaria (111), Ungaria (440), Cehia (701), Polonia (931), Italia (3.370), Spania (4.299) sau Franţa (5.364).

Dintre acestea, erau concentrate în mall-uri, 18,54% în Cehia, 19,44% în România, 27,87% în Ungaria, 27,93% în Italia, 32,51% în Franţa, 39,14% în Polonia şi 61,26% în Spania.

Fugaşin, care se ocupă şi de colectarea datelor de box-office, în calitate de director al Agenţiei Champions, apreciază 80-85% din numărul de spectatori de cinema se duc la mall-uri, cărora le revin aproximativ 90% din veniturile din vânzarea de bilete.

"În exploatarea filmului, câştigătorul este în primul rând sala, care ia 60% din veniturile obţinute din vânzarea de bilete, în timp ce distribuitorul ia 40%, din care trebuie să îşi amortizeze măcar cheltuiala pentru achiziţionarea filmului", spune Fugaşin.

În consecinţă, distribuitorii de film vor încerca să îşi plaseze produsele în mall-uri, pentru a avea un oarecare profit. Aceasta înseamnă că vor alege să distribuie acele filme care ar putea rula în mall-uri, ceea ce ar putea duce la o scădere şi mai mare a filmelor autohtone sau europene care să poată fi văzute în sălile româneşti.

Pe de altă parte, atrage atenţia Fugaşin, creşterea numărului de săli ar spori, de asemenea, şansele de a face profit, pentru că, în oraşele în care nu există cinematografe, este anulată din start orice posibilitate ca cineva să cumpere bilet să vadă filmul pe care un distribuitor îl difuzează în acel moment. "Şi poate tot s-ar găsi 1.000 de oameni care să vină să vadă filmul, într-un oraş unde există măcar o sală."

Sursa: NewsIn