Campania guvernatorului pare sa isi propuna prevenirea unei reactii excesiv de negative din partea opiniei publice in cazul deprecierii leului sau in cazul cresterii inflatiei. Dupa cum se stie, expectatiile joaca un rol important atat in alimentarea inflatiei, cat si in inducerea deprecierii, putandu-se ajunge la un cerc vicios. De aceea, demersul guvernatorului este binevenit, deoarece scade probabilitatea ca mediul de afaceri sau populatia sa fie luate prin surprindere de evolutiile pietelor financiare.
In ceea ce priveste scenariile mentionate, se pot face cateva comentarii. Un scenariu conform caruia Romania isi poate permite un deficit extern mare pe termen lung este riscant. Chiar daca pana acum investitorii au parut sa ignore dublarea deficitului din primul trimestru sau agitatia de pe scena politica, exista un motiv cheie care nu ar trebui ignorat: investitorii financiari au la nivel global un apetit de risc mai mare ca niciodata, facandu-i sa investeasca chiar si in economii in care echilibrele nu sunt optime. Acesta este motivul pentru care leul a continuat sa se aprecieze in ultimele luni. Aceasta situatie face ca o schimbare a sentimentului la nivel global sa fie critica. Un prim avertisment in acest sens a fost dat in martie 2006, cand am fost martorii unei iesiri precipitate a capitalurilor speculative din toate tarile cu deficite externe mari, leul suferind si el. Al doilea element important este dinamica deficitului extern. Inainte de a evalua daca Romania poate sa aiba un deficit mare pe termen indelungat, acesta ar trebui mai intai sa nu mai creasca si, deocamdata, nu exista niciun semn in aceasta directie, ba dimpotriva.
Al doilea scenariu presupune un set coerent de politici economice care ar duce la o ajustare graduala a deficitului extern. Ajustarea ideala ar fi cresterea ofertei agregate a economiei romanesti pentru a face fata cresterii cererii. Aceasta ar duce la o crestere importanta a PIB-ului, doar ca necesita timp si capital. A doua solutie ar fi un set coerent si proactiv de politici fiscale si monetare. Din pacate, nu sunt prea multe semne in aceasta directie. Politica monetara restrictiva a BNR-ului se bazeaza in cea mai mare masura pe aprecierea leului, avand in vedere ca, de la inceputul anului, BNR a redus dobanda de referinta cu 1.5 puncte procentuale. Mai mult, piata asteapta ca in urmatoarele luni dobanda sa continue sa scada, in contextul in care BNR va fi nevoita sa scada si rezervele minime obligatorii pentru a nu dezavantaja competitiv bancile locale. Nici politica fiscala nu pare sa devina mai restrictiva. Guvernul isi propune un deficit bugetar de 2.4% anul acesta, comparativ cu 1.5% anul trecut. In plus, exista intentia reducerii contributiilor sociale cu cateva puncte procentuale incepand din 2008, cand un impact negativ ar putea veni si din cauza scaderii incasarilor de TVA, datorita incetinirii cresterii consumului. Aceasta ar putea creste presiunea in directia unui deficit bugetar mai mare. Concluzia este ca, cel putin, deocamdata, nu se intrevede un set coerent de politici fiscale si monetare menit sa limiteze cresterea deficitului extern. Masurile anuntate pana acum sunt mai degraba pro-ciclice, o situatie semnalata cu ingrijorare si de guvernator.
Ultimul scenariu presupune o “aterizare dura” a economiei. Aceasta ar presupune o depreciere brusca a leului, care ar obliga BNR sa creasca dobanda de politica monetara pentru a limita fuga capitalului si presiunile inflationiste induse de un leu mai slab. Cu cat presiunea in directia deprecierii va fi mai mare, cu atat va fi mai mare cresterea de dobanda. O dobanda mare va avea un impact negativ asupra cresterii economice si a consumului, cel mai pesimist scenariu fiind o eventuala recesiune. Vestea buna este ca nicio economie central sau est europeana nu a fost confruntata cu o “aterizare dura” adevarata inainte sau dupa aderarea la UE. Motivul este ca apartenenta la UE a furnizat o ancora puternica pentru asteptarile investitorilor. Probabil ca cel mai pesimist scenariu pentru Romania ar fi acela in care o crestere continua a deficitului extern si o schimbare in sens negativ a sentimentului investitorilor ar duce la vanzari mari de lei, inducand o depreciere de 10-15% a leului. Asa cum mentiona guvernatorul Isarescu, una dintre primele masuri ale BNR ar fi cresterea dobanzii de politica monetara, interventia directa pe piata valutara fiind doar o masura de ultima instanta. Dobanzile mai mari ar descuraja consumul, avand un impact negativ si asupra cresterii economice, limitand in acelasi timp presiunile inflationiste. In ultima instanta, corectia majora ar putea duce la intarzierea aderarii la zona euro, ceea ce n-ar fi o noutate pentru tarile din regiune.
