La Sănătate. Săptămâna a început prin oprobiul public al preşedintelui la adresa profesorului Streinu-Cercel, despre care a zis că bagă panica în populaţie. Ce a făcut preşedintele ca să scoată panica din populaţie? A convocat Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Ciudat, nu? Dacă nu era o problemă foarte gravă, era nevoie de convocarea CSAT? Preşedintele s-a transformat şi în ministru al Sănătăţii: “Nu vom importa nici o doză de vaccin”, decreta preşedintele luni. Miercuri, Guvernul hotăra: “Executivul a decis astăzi achiziţionarea în regim de urgenţă a 500.000 de doze de vaccin, care să fie administrat copiilor între 6 luni şi 15 ani”. Hooppa! Se nasc două posibilităţi. Prima: preşedintele, jucând rolul ministrului Sănătăţii, s-a înşelat grav. A vrut să manipuleze populaţia că situaţia gripei ar fi mai puţin gravă decât este de fapt şi a greşit fundamental. Guvernul, dându-şi seama de greşeală, a rectificat. Asta ar fi varianta bună, cea în care preşedintele a greşit fundamental pentru simplul motiv că habar nu avea despre ce vorbea. Ulterior, domnul Streinu-Cercel, care demisionase, a fost rechemat în calitate de secretar de stat.
A doua variantă: vaccinurile noastre sunt mai bune decât vaccinurile lor. De unde ştiu eu că prin anularea importului a unui milion de doze de vaccin, adică import zero, după care anunţul importului a 500.000 de doze de vaccin, în fapt, nu se schimbă decât furnizorul? Şi, eventual, comisioanele? Altfel cum se poate explica o întoarcere cu 180 de grade? Seamănă destul de mult cu situaţia în care RAFO cere garanţii de stat de 264 milioane de euro şi primeşte garanţii de 330 milioane de euro.
Înapoi la economie. Copiii spun lucruri trăsnite. Dar Preşedinţii? Cum puteţi califica declaraţia de ieri a preşedintelui, făcută pentru Realitatea Fm, potrivit căreia cota unică ar putea coborî la 14%, ba chiar la 12% în 2011? Nu vreau să spun că este iresponsabilă. Nu. Este doar o parte din noul rol pe care îl joacă preşedintele: cel de strateg fiscal. În mod normal, o astfel de declaraţie nu trebuia făcută. Care este efectul bugetar al unei astfel de măsuri? Este ceva ce ar fi trebuit să urmeze după ce preşedintele a aruncat piatra în baltă. În plus, să ne întoarcem la acordul cu FMI?
Ce spune el? Că trebuie să reducem deficitul bugetar de la 8,1% la 7,3% din PIB anul acesta, 5,9% în 2010, iar în 2011 să ajungem spre ţinta de 3% din PIB. Wow! Aşadar, trebuie să înjumătăţim deficitul în 2011 faţă de 2010. Cum? Prin reduceri de taxe? Nu am văzut în nicio ţară înjumătăţirea deficitului prin reduceri de taxe principale. Nu am văzut, pentru că nu există. Poate doar în ţara minunilor, prin care preşedintele călătoreşte şi de unde se inspiră pentru astfel de declaraţii. “În esenţă, statul trebuie să intervină numai anticiclic, întrucât ciclurile pieţei pot varia extrem de mult, şi nu are rost ca statul să amplifice aceste variaţii”. Este o declaraţie a guvernatorului BNR, din 9 septembrie 2009, în memorabila conferinţă în care descria cum a ajuns România să-şi suprapună propria criză peste cea mondială. Adică, inclusiv pe înţelesul domnului preşedinte: când economia creşte, majorează taxele, nu le scade. Asta nu a înţeles preşedintele că s-a întâmplat din 2005 până în 2008: a pus, inclusiv domnia sa, gaz peste foc. Trebuia să îl fi stins. Înapoi la declaraţia preşedintelui: “Cota unică şi-a făcut datoria perfect”. Aş păstra de aici doar “cota unică şi-a făcut datoria”. Pentru că, în fapt, aplicarea cotei unice aşa cum s-a aplicat în România a condus la datorie. Asta înseamnă deficitul enorm: datorie. Deficitul mare, de 5,5% anul trecut şi, probabil, în jurul a 8% anul acesta, vine şi din aplicarea neînţeleaptă a cotei unice. Veniturile statului nu s-au majorat semnificativ, deşi economia creştea, în timp ce cheltuielile s-au dus la stele. Prin urmare, asta a lăsat în urmă cota unică: datorie. Ar fi putut fi aplicată şi altfel. Ar fi putut fi folosită înţelept.
De ce face preşedintele declaraţii de acest gen? Prima explicaţie ar fi că domnia sa crede că se pricepe. Experienţele anterioare arată ca s-a înşelat de prea multe ori (această criză nu ne va atinge). A doua explicaţie ar putea fi că a mai făcut declaraţii aiurea, care s-au aplicat (ţineţi minte momentul noiembrie 2006, atunci când preşedintele a invocat necesitatea scumpirii în avans a gazelor, pentru simplul motiv că inflaţia ar fi fost prea mică?). Al treilea motiv este că domnia sa caută o apropiere de alţi sfertodocţi care reclamă acum lipsa de responsabilitate fiscală a Guvernului, deşi, culmea, dânşii stau la originea acestei lipse de responsabilităţi. Da. Liberalii. L-aţi auzit pe Vosganian ţipând în plenul Parlamentului: “Să ne explice Guvernul cum am ajuns în actuala situaţie”? Nene Varujan, păi matale reprezinţi o mare parte din cauză. Deficitul bugetar de peste 5% din PIB de la finele anului 2008 a fost gestionat de poet şi stă, în mare, la baza dezechilibrului actual. Lipsa de pricepere a actualului Guvern doar a accentuat dezechilibrul. În fapt, guvernul Boc este la fel de prost precum guvernul Tăriceanu, doar că nu are norocul guvernului Tăriceanu, noroc ce i-a permis inconştienţa fiscală drept politică de guvernare până anul trecut. Acum, liberalii vor cotă unică de 10%. Băsescu ar fi dispus să o coboare la 12%, dar din 2011. Ce credeţi, preşedintele vrea să se iubească din nou cu liberalii?
> Radu Soviani este redactor-şef al Business Standard. De asemenea, este realizator, editor şi prezentator la The Money Channel. Este doctorand în Monedă la ASE Bucureşti.
