Raul Opruț a „colorat” Voislova în alb-roșu: „Tot satul a devenit dinamovist”

Fundașul lui Dinamo a depănat amintiri despre anii petrecuți în Italia, dar și despre visul de a juca la un moment dat în Serie A

Raul Opruț, fundașul stânga al lui Dinamo, este una dintre figurile cheie ale „câinilor” în acest sezon. Într-un interviu sincer, internaționalul român a vorbit despre începuturile sale în fotbal pe ulițele din Voislova, despre cei șapte ani petrecuți în Italia și despre modul în care a reușit să-și transforme vecinii și prietenii din copilărie în suporteri dinamoviști.

Deși a cunoscut rigoarea fotbalului italian de la o vârstă fragedă, Raul Opruț nu a uitat niciodată de unde a plecat. Pentru el, pasiunea pentru sportul rege s-a născut din plăcerea pură de a dribla și de a marca pe străzile satului natal.

Copilăria la Voislova: „Băteam mingea până se lăsa seara”

Rădăcinile lui Raul sunt strâns legate de Voislova, locul unde a învățat bazele jocului și unde revine cu drag de fiecare dată când are ocazia. „Erau alte mijloace atunci, precum jocul fotbal pe stradă, altfel de competiții, dar pasiunea cu siguranță a rămas și chiar și în ziua de azi o am și sper să o păstrez până când o să mă las de fotbal. În vacanță, de dimineață până seara băteam mingea, pentru că în timpul școlii mă duceam la școală, după care când ajungeam acasă îmi făceam temele și ieșeam pe stradă și mă jucam cât puteam până când se lăsa seara. Când eram mic jucam pe orice post. Până la urmă era doar acea plăcere de a juca fotbal, de a dribla, de a șuta la poartă”.

Succesul său la Dinamo a avut un impact neașteptat asupra comunității din care provine. Fundașul povestește cu umor, dar și cu mândrie, cum satul său s-a „reorientat” din punct de vedere fotbalistic: „Au devenit toți dinamoviști. Oriunde merg eu cu echipa aceea țin și ei. Mulți dintre ei au fost dinamoviști și înainte. Mai sunt și steliști pe acolo care anul ăsta sunt supărați pe mine, dar cred că într-un final se bucură pentru mine pentru că am ajuns la Dinamo și reușesc să fac performanță”.

Școala italiană și „colacul de salvare” numit regula Under

La doar 14 ani, Opruț a făcut pasul spre Italia, o experiență care l-a maturizat rapid. A petrecut șapte ani în Peninsulă, unde a învățat ce înseamnă fotbalul mare, jucând inclusiv la nivel de seniori în Serie C.

„La 14 ani am ajuns în Italia. A fost dificil într-adevăr la început, dar m-am adaptat repede. Nu pot să zic că am suferit sau nu știu, că mi-a fost dor de casă. Am făcut școală acolo pentru că aveam un cadru organizat tot acolo. Consider că a fost un pas înainte întoarcerea în România. Am stat șapte ani în Italia, așa a fost să fie. Îmi doream să mă întorc în România pentru că am avut un antrenor pe care l-am avut la loturile naționale, pe domnul Costel Enache, care m-a sunat atunci”.

Opruț este un susținător declarat al regulii jucătorilor tineri, considerând că fără aceasta, mulți fotbaliști de perspectivă ar fi rămas anonimi: „Cred că dacă nu era acea regulă Under, nu mă suna nimeni să mă întorc în România. Consider că pe mine personal m-a ajutat și pe mulți alți tineri îi ajută. Pentru că, nu știu, și cei care vin de afară, ne uităm acum la Biliboc, la Ianis, de la noi, la Caragea, la mulți jucători care dacă nu era regula aceasta, Under, trebuie să fim sinceri, nu i-ar fi chemat poate nimeni să se întoarcă în România”.

Viața în București: cafea, table și presiunea de la Dinamo

Adaptarea la Capitală și la cel mai titrat club din România a venit cu provocările sale, de la aglomerația infernală din trafic, până la așteptările uriașe ale fanilor. Din perioada italiană, Raul a rămas cu un tabiet clar: „Cafeaua. Cu asta am rămas așa din Italia. Într-adevăr, pizza, paste, astea sunt lucruri normale. Dar cafeaua bună din Italia mi-a rămas un obicei și chiar sunt băutor de cafea”.

În vestiarul „câinilor”, Opruț este recunoscut ca un jucător de bază și la masa de table, activitate preferată în cantonamentele lungi: „Îmi place să mă joc mai ales în cantonamente. Trebuie să ne găsim și noi activitate, să interacționăm, pentru că nu poți să stai doar pe telefon, pe tabletă și pe PlayStation. Printre noi pe aici sunt un jucător bun, să zic așa. Suntem mai mulți. Mărginean, Pop, cu care mă mai joc”.

Cât despre presiunea de a juca pentru clubul din „Ștefan cel Mare”, fundașul afirmă: „E o presiune, deoarece pentru mine este cel mai mare club din România. Nu pot să zic că am simțit așa presiunea la început pentru că am simțit sprijinul fanilor. Când am ajuns la Dinamo mi-au dat foarte multe mesaje și cumva m-am adaptat acestei realități. Derby-ul cu FCSB… aceea este cea mai frumoasă amintire pentru mine. Se simte altfel... e altfel de adrenalină, emoțiile”.

Idolul Ronaldinho și modelul Federico Dimarco

Deși a fost un fan înrăit al lui Ronaldinho, Raul Opruț este realist când vine vorba de calitățile „Magicianului”: „Nu cred că i-aş fi pus eu o problemă, sincer”. În prezent, însă, își modelează jocul după unul dintre cei mai buni fundași stânga din lume, Federico Dimarco, de la Inter Milano. „În prezent, modelul meu ar fi Federico Dimarco, pentru că mă revăd așa în el în ceea ce privește calitățile. Nu e un fundaș cu o viteză sau o forță extraordinară, e un fundaș muncitor care are și reușite personale și încearcă să-și ajute echipa”, spune el.

Privind spre viitor, Raul nu ascunde faptul că își dorește să revină într-un campionat de top: „Serie A rămâne visul tău? Da, e normal. Toate campionatele mari, Serie A, Premier League, Bundesliga, Ligue 1, toate campionatele rămân visul oricărui jucător care joacă în România”.