Cine si cand va cumpara Bursa de Valori Bucuresti (BVB)?
Nu cred ca o preluare sau un parteneriat ar trebui sa se intample mai devreme de cinci ani. BVB are un potential de crestere foarte bun in urmatorii trei-cinci ani. Ar fi pacat ca un parteneriat facut prea devreme sa gaseasca BVB la un nivel de dezvoltare sub posibilitati.
Vad o posibila listare a actiunilor BVB in termen de doi-trei ani, iar dupa alti doi-trei ani, stabilirea unui parteneriat sau o posibila preluare. Eu as prefera ca o preluare/parteneriat sa se realizeze de catre/cu un grup bursier important la nivel european sau international.
Dupa mai bine de patru luni de tranzactii, indicii Bursei de Valori Bucuresti (BVB) nu par sa promita mari cresteri anul acesta. S-au decontat deja toate efectele pozitive ale aderarii la Uniunea Europeana?
Efectele imediate, mai curand psihologice, da, au fost deja incluse in preturile actiunilor. Sa ne amintim ca BET (indicele celor mai importante actiuni de la BVB, cu exceptia SIF-urilor - n. red.) a crescut cu 100,9% in 2004, anul incheierii negocierilor cu UE, iar un an mai tarziu, cresterea a fost de 50,9%.
Cred ca anul acesta BET va creste cu 25-30%.
Totusi, cele mai importante efecte vor aparea, gradual, in urmatorii doi-trei ani. Investitorii importanti au asteptat ca evenimentul sa se produca intr-adevar si abia acum isi fac strategiile. Mai mult, piata romaneasca fiind destul de ingusta, strategiile respective sunt regionale si nu concentrate exclusiv pe Romania. Romania nu este prioritatea zero.
Fondurile importante de investitii au active de sute de milioane de euro, sau mai mari de un miliard, in timp ce valoarea medie zilnica a tranzactiilor la Bucuresti rareori depaseste 20 milioane de euro. Un fond care are de investit 50 milioane de euro este considerat mic.
Efectele prezentei investitorilor straini se vad deja: daca ponderea cumpararilor clientilor nerezi¬denti in totalul tranzactiilor de cumparare la Bursa a fost 28% si 30% in 2005, respectiv 2006, in primele patru luni ale anului curent, aceasta proportie a crescut la 45%.
BET (indicele celor mai importante zece actiuni de la BVB, cu exceptia SIF-urilor) va creste putin mai mult ca anul trecut si cresterea va fi la fel de mare ca randamentul mediu anual pe care si-l doresc de obicei fondurile de investitii tip “private equity“, numite si “de risc”. Are acest ritm de crestere ceva de-a face cu prudenta investitorilor privind performantele companiilor cotate dupa aderare?
Trebuie vazut ce demonstreaza companiile in conditiile concurentei si ale legislatiei europene, care sunt mai dure. Piata romaneasca nu s-a maturizat pe deplin. Datorita riscului mai mare, randamentele pe piata noastra sunt in continuare mai mari decat cele de la Londra, de pilda.
Ce-i mai lipseste pietei ca sa fie matura?
Structuri mai echilibrate si complete ale cererii si ofertei de titluri. Nu mai vorbesc despre varietatea titlurilor si de faptul ca ne lipsesc obligatiunile de stat, dar ritmul listarilor la noi este foarte redus. La Sofia vor fi, pana la sfarsitul anului, zece oferte publice initiale, iar la Varsovia vor fi peste 60. La Bucuresti nu stiu daca vor fi doua sau trei.
Structura emitentilor de pe pia¬ta noastra inca reflecta in mare masura structura economiei romanesti din 1995, cand s-au listat majoritatea companiilor in urma privatizarii in masa, si nu structura actuala, bazata preponderent pe servicii. Sunt sectoare intregi ale economiei aproape inexistente la bursa (IT, utilitati, servicii de afaceri, media etc.).
Cati emitenti va aduce Intercapital la cota BVB?
Deocamdata, putem spune ca unul - anul acesta - si inca unul in primavara urmatoare. De asemenea, planul nostru este sa aducem insa si Intercapital Invest ca si emitent la BVB, obiectivul de listare fiind propus pentru anul 2010.
Este recolta atat de slaba, pentru ca firmele nu sunt destul de valoroase sau de promitatoare pentru a avea acces la finantarea prin piata de capital sau pentru ca managementul sau proprietarii actuali nu sunt gata sa accepte noile rigori?
Acum cinci ani, multi dintre emitentii prezumptivi nici nu stiau ce este Bursa, acum stiu, ii intereseaza, cauta momentele oportune. Schimbarea de perceptie s-a produs, urmeaza pasul decisiv: emisiunea de actiuni (si nu numai) prin oferta publica initiala. Dar totul se misca mai greu in Romania.
N-am auzit, insa, de nicio campanie de promovare sustinuta de una sau mai multe societati de brokeraj, de turnee prin tara pentru a convinge companiile eligibile sa ceara bani pietei.
Societatile de brokeraj nu au suficiente resurse pentru o campanie de promovare de amploare. Totusi, exista suficiente initiative si la nivelul acestora: seminariile de promovare a pietei, site-urile gratuite de informare, newslettere. Al nostru are aproape 10.000 de abonati. Toate sunt proiecte gratuite de promovare. Promovarea ar trebui derulata si de institutiile statului, care sunt interesate de echilibrele financiare ale tarii, de pilda, ca investitiile pe termen lung sa fie finantate, cum este firesc, pe piata de capital si nu pe piata monetara, mai exact de creditele bancare, cum se intampla la noi.
Tot institutiile statului, inclusiv CNVM, autoritatea pietei de capital, ar trebui sa contribuie la dezvoltare prin reglementarea unor noi instrumente. Daca tot suntem intr-o perioada de boom imobiliar, de ce nu exista legislatie pentru infiintarea si listarea fondurilor de investitii imobiliare (real estate investment trust)? Aceeasi intrebare pentru vanzarile short?
Cat de mare este obstacolul costurilor unei oferte publice de actiuni? De ce multi au planuri de listare la alte Burse mai mari?
Sunt false probleme. Este si un cerc vicios. Este firesc ca piata romaneasca sa aiba costuri ceva mai mari, tocmai pentru ca este mai mica. Pe de alta parte, putine companii isi pot permite sa se gandeasca la listarea la marile burse.
Chiar daca ar reusi listarea la Londra, sa zicem, cei mai multi emitenti risca o vizibilitate mai mica acolo decat la Bucuresti. La o bursa mare ar putea ajunge pe locul 300 in domeniul lor, in timp ce la Bucuresti ar fi printre primele si, deci, in atentia fondurilor de investitii care-si construiesc portofolii pe piete ca a noastra. In plus, la o bursa mare nici nu ar ajunge pe piata principala, ci in sectoare de tranzactionare similare ca rang cu cel al categoriei numite, la noi, “tranzactionate, dar nelistate“.
Cine cumpara actiuni la Bucuresti?
Structura cererii are alta configuratie pe o piata matura, unde cea mai mare parte a tranzactiilor sunt investitii de portofoliu si nu speculative, cum sunt la noi. Nu mai vorbesc despre prezenta investitorilor institutionali. Sunt lipsuri importante: fondurie de pensii, companiile de asigurari (foarte slab prezente pe piata), fondurile mutuale (au dimensiuni foarte mici). Toate acestea tin in mare masura de perceptii si de mentalitati la toate nive¬lele - autoritati, manageri si administratori, public.
Cat priveste investitorii individuali, cresterea standardului de viata permite accesul la bursa a cel putin 500.000 de romani si, daca reducem investitia initiala la cateva mii de euro, numarul investitorilor potentiali s-ar putea apropia de un milion.
Este o problema de alocare. Cea mai mare parte a resurselor se duc spre consum si numai cei care au depasit aceasta faza se indreapta spre depozitele bancare, spre anumite tinte imobiliare ori incearca afaceri proprii, in aceasta ordine de prioritati. Colegi din Polonia imi spuneau recent ca acelasi lucru se intampla acolo cam acum cinci ani.
Poate ca romanii vor sa cumpere la bursele externe...
Nu este o asa mare euforie pentru plasamentele in strainatate si retinerile sunt firesti. Oricat de bine¬ ti se pare ca ai fi informat despre o piata straina, este mult mai greu s-o cunosti, decat pe cea autohtona; este mult mai greu sa
“simti” o economie din alta tara - trenduri, legislatie, piete. Si relatiile cu brokerul sunt mai dificile.
Simti altfel o piata cu care esti bine familiarizat. E drept, insa, oferta este mult mai bogata atat ca numar de emitenti, cat si ca tipuri de instrumente de investitie.
Care sunt mai greu de analizat?
Mediul in care functioneaza tinta este o parte din analiza, dar analiza este dificila chiar si in propria tara, mai ales daca regulile sunt aplicate rigid. Apar tot mai des aprecieri privind indicatori de tipul PER (rata pret pe actiune/profitul emitentului - n. red.), de pilda. Potrivit acestui raport, o actiune poate sa fie considerata foarte scumpa, in functie de valoarea profitului companiei. Dar actiunea poate sa fie scumpa, pentru ca este vanata pentru o eventuala preluare. In realitate, o actiune de 100 de lei poate fi mai ieftina decat una de zece bani.
Curriculum Vitae
1994 - Si-a inceput cariera ca analist financiar la Freerom SRL, Bucuresti. In aceasta pozitie, incepe treaba, patru ani mai tarziu, pentru societatea de brokeraj SSIF Intercapital Invest.
2003 - Lucreaza ca analist
de investitii pentru Relative
Capital LLC, Los Angeles,
unde-si intrerupe activitatea pentru a deveni Master of Business Administration in finante, la University (GSBM) Malibu, California, SUA. Este din 1998 licentiat al Facultatii de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori a ASE Bucuresti
Iunie 2004 - Devine presedintele – director general al SSIF Intercapital Invest
Razvan Pasol, presedinte Intercapital Invest
