de Elena Voinea

”Pornim într-o cursă contra-cronometru pentru descoperirea de noi specii marine înainte ca acestea să fie pierdute pentru totdeauna”. Fraza îi aparține lui Yohei Sasakawa, de la Nippon Foundation. Organizația sa finanțează, alături de britanicii de la Oceanographic, un așa-numit ”recensământ al oceanelor.” Proiectul, lansat joi, 27 aprilie, vizează identificarea a 100.000 de specii noi în următorii zece ani. Organizatorii, citați de CNN, spun că se știe prea puțin despre viața din adâncurile oceanelor: din 2,2 milioane de specii care s-ar afla în mări și oceane, doar 240 000 au fost cercetate și descrise de oamenii de știință. Concret, precizează publicația The National, vor fi organizate zeci de expediții, cu vase de cercetare publice sau private, cu submarine, roboți și scafandri. Vor fi folosite dispozitive noi, de genul scanerelor submarine capabile să scaneze creaturi gelatinoase cum sunt meduzele, foarte greu de examinat o dată scoase din mediul lor natural. Speciile nou-descoperite vor fi trimise laboratoarelor din întreaga lume pentru secvențierea ADN-ului.

Recensământul vieții marine nu este o premieră, amintește CNN. Un altul, încheiat în 2010, a permis identificarea a 6 000 de noi specii. Dar lucrurile s-au complicat de-atunci, iar în oceanele Terrei este ca în Vestul sălbatic de odinioară: se ”sapă”, dar nu după aur, ci se forează după gaze și petrol, iar pescuitul e de mult timp o afacere industrială; în plus, mările și oceanele se confruntă cu încălzirea climei...

E timpul să impunem niște regului în acest asalt deșănțat și iresponsabil asupra ”aurului albastru”, scrie New Scientist. Și da, se fac pași: anul trecut, Conferința de la Montreal privind biodiversitatea a hotărât ca până în 2030 să se asigure protejarea a 30% din uscatul și apele Terrei. Și mai promițător, dar încă cu un drum dificil de parcurs până la ratificare, este un tratat al Națiunilor Unite, adoptat la începutul lunii martie după aproape 20 de ani de negocieri. Documentul propune un cadru legal pentru crearea de zone protejate în largul mărilor și oceanelor. Este vorba despre o suprafață de 43% din suprafața globului, care nu ține de niciun stat și care suscită, neprotejată fiind de nicio lege, întreg apetitul proiectelor de exploatare și, în consecință, de distrugere a vieții marine. Tratatul internațional, care trebuie ratificat de statele membre, prevede protejarea speciilor de animale și vegetale în zonele situate la peste 200 de mile marine(370 de km) de coastă. Astăzi, relevă The National, doar 8% din întinderile marine sunt protejate.

PS. “Ce idee, să numești această planeta Pământ când ea este, cât se poate de limpede, Ocean.” Remarca îi este atribuită scriitorului de SF Arthur C. Clarke, și nu este doar o frază de duh, ci este un adevăr cunoscut: că oceanele și mările acoperă 71 % din suprafața planetei și reprezintă 95 % din perimetrul în care a fost și este posibilă evoluția vieții.

surse: Courrier international, New Scientist, The Nation, CNN