Datorita tendintei, naturale as zice, a contribuabilului de a plati cat mai putine impozite, in cazul de fata prin interpunerea in lantul tranzactiilor de companii aflate in jurisdictii mai putin fiscalizate. Regulile privind preturile de transfer exista in legislatia romaneasca inca de acum sase ani. Incepand din 2004, exista si norme de aplicare, iar din 2006, exista si posibilitatea, cel putin teoretica, de a obtine un acord de pret in avans, acord care sa fie opozabil inspectorilor fiscali. Ulterior, in iunie 2007, a fost publicata si documentatia necesara obtinerii acordului. Fara indoiala, in acest moment, Romania are una dintre cele mai avansate legislatii in acest domeniu. Ce ar mai trebui clarificat este doar daca aceste reguli se aplica si tranzactiilor intre companii rezidente afiliate. Acum, normele de aplicare a Codului Fiscal prevad ca regulile nu se aplica la tranzactii intre companii rezidente, ceea ce este normal dintr-un anumit punct de vedere.
In Codul Fiscal insa, aceasta prevedere lipseste, ceea ce ar putea genera in practica interpretari diferite. Se impune cat mai curand clarificarea acestui aspect: fie se introduce si in Codul Fiscal precizarea ca preturile de transfer se aplica numai la tranzactiile cu entitati nerezidente, fie se elimina din Norme aceasta precizare...
Practic, orice persoana juridica romana care nu a solicitat un acord de pret in avans trebuie sa fie in masura ca, la solicitarea organelor fiscale, sa prezinte dosarul preturilor de transfer. De curand am aflat ca aceasta documentatie a inceput sa fie ceruta si in cadrul controalelor aferente rambursarilor de TVA... Reguli exista. Trebuie insa ca MEF sa depuna eforturi considerabile pentru a se asigura ca exista si specialisti care sa le aplice... Eforturi cel putin egale trebuie depuse si la MJ, pentru ca, in mod sigur, va fi nevoie de curti specializate care sa judece in deplina cunostinta numeroasele litigii care vor aparea.
