Ce atrage un client, felul in care arata o astfel de unitate, serviciile sau insasi mancarea? De fapt, din acest punct lucrurile au devenit oarecum mai simple. Mancare buna poti vinde si intr-o taverna. Lumea va veni, clienti vei avea oricum.
Pe de alta parte, un restaurant se conduce ca un business, asa ca voi risca sa spun ca un CEO este mai usor de inlocuit decat un bucatar. Trebuie sa ma intreb, insa, daca romanii sunt deja atat de gastronomi incat rulajul unui restaurant sa justifice un salariu de 10.000 de euro pentru un bucatar.
Cred ca un raspuns sigur ar fi ca, daca nu era pana acum, piata incepe sa fie educata. Si mai exista un aspect - imaginea pe care o au majoritatea despre un bucatar coincide cu bucatareasa grasa care ne “delecta” la gradinita cu mancare de mazare facuta in oale de 30 de kilograme.
Acest lucru nu mai este de actualitate in localurile exclusiviste. Bucataria “cu staif” se construieste din nuante, bucatele mici, este vorba de imagine. Mancarurile de lux, ca diamantele, nu se vand la kilogram.
Ma intreb din nou, insa, retoric, daca am ajuns deja sa apreciem aceste lucruri. In plus, asa cum veti citi si in articolul din Business Standard de astazi, arta unui bucatar nici macar nu sta in retete.
In era Internetului si a informatiei cu greu as putea sa cred ca mai exista retetele secrete care starneau uimire sau bataie intre marii maestri de profil acum zeci de ani.
Nu, acum secretul este arta, tehnica. Oricine poate fierbe un ou. Imi amintesc o emisiune TV de acum ceva timp in care un bucatar pregatise un ou fiert. Simplu. Dar umplut cu caviar. Pretul era undeva la 30 de dolari.
