Deficitul comercial a României a depăşit 15 miliarde de euro anul trecut. Importurile de bunuri şi servicii ale ţării noastre au fost cu 15 miliarde de euro mai mari decât exporturile iar jumătate din această sumă reprezintă deficit pe produse chimice şi petrochimice, adică industriile care aproape au dispărut din România. La nimic nu stăm mai rău, din punct de vedere al comerţului, decât la acest capitol. Iar acum, odată cu intrarea Oltchim în faliment, va fi chiar şi mai rău, banii care ies , an de an, din România pentru a crea locuri de muncă în alte ţări urmând să fie încă şi mai mulţi.  

Dacă la ceea ce înseamnă petrochimie, încă din anii 2.000 suntem pe deficit (în creştere an de an, pentru că necesarul a crescut odată cu economia), capacităţile industriale închizându-se una după alta (RAFO, Carom, Arpechim şi ultimul exemplu, Oltchim), fără ca noi investiţii să fie făcute, la capitolul îngrăşăminte, faptul că importăm mai mult decât exportăm este de data relativ recentă. Punctul de inflexiune a fost anul 2014, când raportul export/import s-a inversat.

În 2012, chimia românească mergea la turaţie maximă, cu toate fabricile de îngrăşăminte lucrând din plin. A urmat liberalizarea pieţei de gaze pentru clienţii industriali, care a dus la aproape o dublare a preţului gazului între martie 2013 şi aprilie 2014. Fabricile au mers din rău în mai rău, pentru ca, în perioada 2014 – 2016, să se închidă aproape toate. Este vorba despre cele din grupul InterAgro (6 la număr), doar Azomureş Târgu-Mureş (Ameropa Elveţia) rămânând încă în funcţiune. Până în ziua de azi sunt în insolvenţă şi închise (proprietarul a primit şi o pedeapsă cu închisoare) iar acest lucru a condus, pe datele Statisticii, la o debalansare totală a comerţului României cu produse chimice.

Articolul integral pe NEWS.RO