Piața mondială a cărnii de porc se confruntă cu un paradox – cerere solidă în Asia și performanțe financiare notabile la lideri precum Smithfield, dar și cu fragilitate structurală în Europa și vulnerabilități sanitare majore în România. În timp ce marii actori globali își consolidează pozițiile, producătorii europeni și români trebuie să facă față unor presiuni crescânde care le subminează competitivitatea pe termen lung.
Veriga slabă a UE este România
România este unul dintre punctele nevralgice ale pieței europene. Țara a raportat peste 7.000 de focare de pestă porcină africană, cel mai mare număr din UE, ceea ce a dus la sacrificarea a 1,8 milioane de porci.
Consecințele sunt dramatice:
- Rata de autosuficiență a scăzut la 45% în 2024, față de 70% în urmă cu un deceniu.
- Între 2013 și 2024, România a înregistrat cea mai rapidă creștere a importurilor de carne de porc din UE (+7,7% pe an ca volum, +11,2% ca valoare).
- Majoritatea focarelor au afectat fermele gospodărești, dar și exploatațiile comerciale au fost lovite.
România a trecut astfel de la un producător important la un importator net, depinzând de piețele externe pentru a-și acoperi consumul intern.



