„De când m-am pomenit, hainele obişnuite mi-au întunecat viaţa, nu le puteam vedea. Soţia mi-a murit de 20 de ani, unele costume sunt făcute şi de ea, iar pe restul le-am făcut eu. Vreo două-trei mai am şi de la părinţi, că doar ei mi-au pus prima oară straiele populare pe mine. Şi ei s-au prăpădit, iar eu am rămas cu costumul", îşi începe povestea moş Răduţ.
Ia veche e albă, cu broderie migăloasă, cu fir negru, port specific satelor din Mărginimea Sibiului. Cu ea, cu pantalonii de postav, cu şerparul, pieptarul şi clopul nelipsit, Moş Răduţ a umblat peste tot. Şi acasă, şi la biserică, şi în Sibiu, şi la Târgu Mureş, şi pe bulevardele Capitalei.
