La Niro Investment Group, imaginea a contat mai putin in primii ani de functionare, deoarece pe o piata cu ritmuri de crestere ametitoare, cu venituri ale indivizilor in expansiune, cu o liberalizare si o dereglementare sustinuta, afacerile puteau merge chiar si fara investitiile de imagine. Incetul cu incetul, lucrurile s-au schimbat, iar directorii si patronii au fost nevoiti sa foloseasca pe scara larga barbarisme, pe care le ironizau inainte. Produsul nu se mai vinde singur, oamenii au acum mult mai multe optiuni de a-si folosi banii, nu mai exista jucatori dominanti. Din aceste motive, dar nu numai, companiile trebuie sa munceasca din greu pentru a castiga cote de piata, a-si multumi actionarii sau pur si simplu pentru a supravietui si a veni cu salariile la zi. Investitiile in serviciile de comunicare pot da rezultate bune atunci cand sunt folosite cu metoda, dar nu te salveaza de momente stingheritoare. De cele mai multe ori, ceea ce ramane in spatele unor astfel de demersuri este nevoia imediata de a transforma o situatie critica intr-una acceptabila. Lipseste perspectiva de timp indepartata, “durata lunga”, construirea cu metoda si sistem a unor relatii solide.
Cred ca schimbarea la fata a companiilor romanesti trebuie sa vina in primul rand de la factorii de decizie, si aici ma refer strict la politic. Legi mai clare, o fiscalitate cat mai simpla si transparenta (de ce nu si mai joasa?), reglementari cat mai putine, o inflatie mai joasa pot conduce la rezultate incantatoare atat pentru companiile autohtone, cat si pentru indivizi, fie ca ei sunt angajati sau pur si simplu clienti.
