Se sparge buba

Acum doua luni, inainte de declansarea crizei de pe pietele vestice, am afirmat, la The Money Channel, ca evolutia cursului de schimb a depasit bunul-simt si ca aceasta nu mai are nimic de-a face cu fundamentele economice din Romania, ci doar cu speculatiile unor investitori straini. Cursul euro tocmai scazuse sub 3,1 lei si multi isi puneau problema ca va ajunge sub trei lei. 

Acum, la inceput de septembrie, pot sa va dau o veste buna: deprecierea leului din ultimele cinci saptamani, de aproximativ 7%, nu numai ca imi confirma opiniile exprimate anterior (acesta este doar un marunt orgoliu profesional), dar ajuta cursul sa se intoarca la fundamentele economice. Pe termen scurt, exista castigatori si perdanti, dar pe termen mediu, aceasta depreciere, care nu se va opri aici, va contribui la asezarea cursului pe baze mai sanatoase.

Aprecierea leului in termeni nominali, din noiembrie 2004 si pana la sfarsitul lunii iulie 2007, a fost de aproape 30%. Insa, in termeni ¬reali, aceasta apreciere a fost de peste 40%, conform statisticii Bancii Reglementelor Internationale. Rata reala efectiva de schimb a leului a fost de 144% in iulie 2007, fata de anul de referinta 2000, in timp ce, in octombrie 2004, aceasta rata reala efectiva fusese de 102% fata de anul 2000. 

Aceasta afecteaza competitivitatea externa. De exemplu, China, care face excedente comerciale cu Statele Unite si UE, are acum o ¬rata reala efectiva de schimb de 98% fata de nivelul din anul 2000. Cresterea economica sub asteptarile Guvernului a fost, de altfel, afectata de aprecierea excesiva a cursului, care a sporit influenta negativa a exporturilor nete la formarea Produsului Intern Brut (PIB).

Deficitul de cont curent, mult prea mare pentru orice echilibru macroeconomic, nu ¬poate fi limitat pe termen mediu decat fie printr-o crestere a valorii adaugate a exporturilor, fie printr-o depreciere a cursului de schimb, ¬care ar inhiba importurile. Prima varianta este fantezista: exporturile intensive in tehnologie aproape ca nu au crescut deloc in ultimii ¬zece ani, conform statisticii Eurostat, iar tehnologia pe care o importam noi este, in general, una mai veche, nu de ultima generatie. A doua varianta, in schimb, incepe sa se petreaca sub ochii nostri.

Avem inca multe bube in economie, care asteapta sa fie sparte: boom-ul imobiliar bazat pe economie subterana si pe investitii speculative din strainatate, boom-ul creditelor de consum, boom-ul datoriei private externe (aflata intr-o crestere exponentiala), boom-ul investitiilor in sectoare, care stimuleaza importurile (constructii si retail). 

Prima buba care a inceput sa se sparga ¬este supraaprecierea cursului de schimb. Nu pot decat sa sper ca, pentru binele economiei nationale, aceasta depreciere va mai continua si va atrage dupa sine si spargerea celorlalte baloane de sapun.
Cata vreme este mai rentabil sa investesti in speculatii pe curs sau sa scoti suprafete uriase de teren din circuitul agricol sau industrial decat sa investesti in productie, cresterea economica nu se poate aseza pe baze solide. 

Desigur, inflatia s-ar putea reinflama pe termen scurt. Insa o reducere a importurilor ar putea atrage si o reducere a ponderii inflatiei importate. 

Desigur, o parte dintre firme sau din populatie, care s-au imprumutat in euro, va ¬gasi aceasta depreciere ca fiind costisitoare. Sunt cos¬turi firesti, care ar fi putut fi minimizate. Totusi, pentru ansamblul economiei nationale, deprecierea este buna. Nu una excesiva, dar una care sa apropie cursul de schimb de ¬cursul de echilibru. 

Care este aceasta din urma, nu stie cu precizie nimeni, mai ales ca interventiile Bancii Nationale pe piata pot influenta mult evolutia pe termen scurt a cursului. In orice caz, deprecierea nu se va opri la 3,32 lei pentru un euro. Sau, daca se va opri acum, se va relua peste cateva luni, cand deficitul extern, alimentat suplimentar pana atunci si prin deficitul bugetar, va fi tot mai dificil de finantat.

Liviu Voinea
Director Executiv Grupul de Economie Aplicata