South Stream ar putea fi un mijloc de presiune al Gazprom pentru a participa la Nabucco

Acordurile semnate pentru gazoductul rus South Stream cu Bulgaria, Austria, şi, cel mai recent, Ungaria - toate ţări partenere în proiectul european Nabucco, ce se doreşte o alternativă la reţeaua rusă de distribuţie - fac parte dintr-o strategie a Gazprom de-şi forţa intrarea în consorţiul Nabucco, în caz că nu va putea împiedica realizarea acestei conducte, consideră expertul american Alexandros Petersen de la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS) şi suedezul Niklas Nilsson de la Institutul pentru Politici de Securitate şi Dezvoltare din Stockholm.

"Dacă privim din punctul de vedere al Moscovei, cel mai inteligent lucru pe care-l poate face este să promoveze South Stream, iar dacă nu se realizează, să intre în Nabucco. Cea mai mare lovitură a Rusiei ar fi să construiască South Stream şi să facă parte şi din Nabucco. Întreaga justificare a Nabucco este că oferă o rută alternativă şi surse alternative. Iar dacă vom avea o companie controlată de Kremlin ca parte a acestui proiect, nu mai putem vorbi de o rută alternativă şi putem foarte bine să renunţăm la ea", spune Alexandros Petersen, expert în probleme de energie al think-tankului american CSIS.

Întrebat cum vede semnarea, joi, a acordului dintre Ungaria şi Rusia privind construirea South Stream pe teritoriul ungar, Petersen a răspuns că "mulţi vor spune că prin acest acord au sunat clopotele pentru Nabucco".

"Dar Ungaria a subliniat că vrea să construiască ambele conducte, aşa că nu e cazul să ne resemnăm", a subliniat expertul american, arătând că proiectul european este unul viabil economic, spre deosebire de South Stream.

"În acelaşi timp, ţările central şi est-europene nu trebuie să fie de acord cu South Stream, în primul rând pentru că preţul de construcţie va fi de cel puţin două ori mai mare decât al Nabucco, dar mai ales pentru că acordurile cu Bulgaria, Serbia, Austria şi acum Ungaria fac parte dintr-o strategie a Moscovei de a împărţi Europa în două, de a separa Europa de Est de cea Occidentală prin împiedicarea construirii unor rute alternative prin Turcia către surse alternative de gaze naturale din regiunea caspică şi Orientul Mijlociu", a explicat Petersen. "Problema este că la această strategie rusească nu există o contrastrategie din partea Europei", avertizează expertul.

Referitor la vocile din România care critică angajamentul în Nabucco, în locul unei atitudini mai favorabile proiectului rus South Stream, Petersen consideră că România nu trebuie să regrete alegerea sa, care este tocmai în spiritul politicii energetice comune a UE şi nu reflectă un interes pe termen scurt.

"Acest tip de atitudine spune tocmai să ne urmăm interesul naţional de azi şi să uităm care este interesul european pe termen lung, să uităm de imaginea de ansamblu şi să ne concentrăm doar pe cea de detaliu. Acest gen de atitudine este tocmai ceea ce împiedică UE să aibă o politică energetică comună şi subminează interesele Uniunii", conchide Petersen.

Niklas Nilsson, coordonatorul proiectului de securitate energetică europeană al Institutului pentru Politici de Securitate şi Dezvoltare din Stockholm, vede, de asemenea, South Stream ca pe "un proiect geopolitic versus Nabucco, un proiect viabil economic, dar căruia îi lipseşte voinţa politică."

Rugat să comenteze semnarea acordului cu Ungaria privind South Stream, Nilsson a spus că "este o dovadă a lipsei de implicare a UE în Nabucco, iar South Stream pare acum o alternativă mai credibilă. După ce Bulgaria a semnat pentru South Stream, şi alţi parteneri înclină să o facă, pentru că nu vor să rămână pe lângă. Desigur că toate aceste ţări susţin că ambele proiecte sunt fezabile, dar asta înseamnă că Nabucco devine tot mai puţin credibil. La fel şi pentru companiile care construiesc, cu cât e mai probabil că se va construi South Stream, cu atât mai puţin progresează Nabucco", consideră Nilsson.

În ce priveşte costurile de realizare a South Stream, cel puţin duble faţă de Nabucco, expertul suedez spune că Gazprom nu este mânat de motivaţii economice, ci politice. "Desigur, aceste costuri mari vor fi resimţite de consumatorul european în preţul final al gazului", remarcă Nilsson.

"Dacă Gazprom îşi face loc în Nabucco, va fi mai puţin motivat politic să construiască South Stream. În fond, Gazpromul ar atinge acelaşi ţel politic - fie prin alimentarea Nabucco, fie prin construirea South Stream care ar împiedica realizarea Nabucco. Toate aceste acorduri (cu Bulgaria, Serbia, Austria şi Ungaria - n.r.) sunt menite să întărească rolul Gazprom ca instrument politic al Kremlinului şi, poate, pentru a-i întări poziţia lui Medvedev când va deveni preşedinte", spune expertul suedez.

Cu toate acestea, în opinia lui Nilsson, "mai există speranţe pentru Nabucco, mai ales după ce RWE a devenit al şaselea partener în consorţiu. Dar e nevoie de mai mult sprijin la nivelul UE, de un efort mai mare de a coordona politicile energetice şi mai multe progrese la conducta transcaspică susţinută de SUA, ce ar putea aduce resurse semnificative de gaz din Turkmenistan în Nabucco", a încheiat expertul suedez.

Premierul ungar Ferenc Gyurcsany a semnat joi la Kremlin un acord pentru participarea Ungariei la proiectul South Stream, subliniind însă, în cursul săptămânii, că ţara sa va rămâne angajată şi în proiectul european Nabucco.

Proiectul gazoductului Nabucco, promovat de UE şi SUA, vizează să ofere o alternativă la reţeaua de transport rusă şi să permită Azerbaidjanului să exporte direct gaz pe piaţa europeană via Georgia şi Turcia. Din consorţiul Nabucco fac parte Austria (OMV), Ungaria, (MOL), România (Transgaz), Bulgaria (Bulgargaz) şi Turcia (Botaş), carora li s-a adaugat la începutul lunii februarie 2008 şi compania germană RWE, numărul doi în sectorul energetic german. Tentativa Franţei - prin compania Gaz de France - de a se alătura ca al şaptelea partener a fost respinsă de consorţiu.

Conducta Nabucco, al cărei proiect a fost lansat în 2002, va avea o lungime de 3.300 de kilometri, iar lucrările de construcţie ar trebui să înceapă în 2009 şi să fie definitivate în 2012. Costurile de construcţie sunt estimate la 4,6 miliarde de euro.

În replică, Gazprom a elaborat în 2007 împreună cu compania italiană ENI proiectul South Stream, ce ar urma să traverseze Marea Neagră din portul rusesc Novorosiisk spre portul bulgar Varna, de unde ar urma să se bifuce spre Grecia şi Italia, în sud, respectiv Serbia, în nord. Costurile de construcţie sunt estimate la 10 miliarde de euro.

Sursa: NewsIn