Stabilitatea financiara

Intai trebuie asigurata finantarea cat mai rapida si cat mai ieftina a nevoilor statului, iar sectorul privat trebuie sa se descurce. Imi mentin afirmatia ca din economia reala fac parte, mai degraba, agentii economici, cei care, prin activitati lucrative, genereaza profitul, locurile de munca, taxele si impozitele la bugetul de stat, si mai putin (nu deloc) statul, care, mai curand, consuma taxe si impozite decat produce plusvaloare. Or, statul nu contribuie la reducerea dezechilebrelor, ci la accentuarea lor, fapt remarcat si de guvernatorul BNR, care spunea ca sectorul privat a inceput sa isi ajusteze dezechilibrul de consum mai greu de finantat, in timp ce aportul sectorului guvernamental la majorarea deficitului de cont curent a crescut. Acele cheltuieli ale statului care se duc in salarii si pensii se intorc in economia reala, dar nu se poate sustine ca majorarea deficitului bugetar cu peste 3%, in numai doua luni, s-a dus majoritar in salarii si pensii. Si, revenind la curs, avem acum confirmarea a cel putin doua explicatii pentru deprecierea rapida din decembrie-ianuarie. Prima, cea mai importanta: deficitul bugetar enorm. Pentru ca statul a cheltuit mult mai mult decat a incasat, a dat ordin sa vanda ceea ce exista in fondul de acumulare - valuta din privatizari. Care a fost efectul asupra cursului de schimb? Ca intotdeauna, atunci cand o marfa apare brusc pe piata, in cantitati mari (marfa leu), rezulta deprecierea. In contrast cu stabilitatea financiara. BNR poate face ceva, pentru ca isi permite sa intervina pe piata. Dar pentru cat timp? Cat timp sectorul guvernamental nu ajuta BNR prin masuri reale de reducere a cheltuielilor, stabilitatea financiara va fi tot mai greu de sustinut.