“Relatia speciala” nu este niciun parteneriat exceptional, niciunul cat de cat egal. A fost inventata de fostul prim-ministru Winston Churchill ca raspuns la slabiciunea strategica - un mijloc retoric si politic de a convinge SUA sa intre in al Doilea Razboi Mondial.
Semnificatii asimetrice. Asa cum observa John Dumbrell, de la Universitatea din Leicester, legaturile SUA-Marea Britanie sunt mai degraba fundamental definite de calcule cu sange rece ale intereselor, decat de vreo afinitate speciala. Totusi, importanta fiecarei parti in calculele celuilalt este asimetrica.
Indiferent de criticismul privat exprimat individual de unii ministri britanici si umbrele acestora din opozitie, guverne succesive au sustinut ideea ca relatia cu SUA are cea mai mare valoare pentru politicile britanice externe, de aparare, securitate si de informatii. Intr-adevar, strategii Ministerului Apararii au afirmat ca Marea Britanie nu planificase sa se implice intr-un conflict major fara SUA. Doar in anumite aspecte ale politicilor comerciale, pozitia Marii Britanii este mai apropiata de partenerii UE decat de Washington.
Presedintii care luau in considerare optiunile politice fata de Marea Britanie au facut rareori referiri la relatia speciala. Cu toate acestea, exista dovezi in dosarele declasificate de la Casa Alba ca sustinerea Londrei pentru politica americana a fost luata de buna in moduri care pot fi caracterizate ca “speciale” in relatia cu alti aliati.
Alte “relatii speciale”? In timp ce Londra are nevoie de aceasta alianta pentru a-si intensifica rolul pe scena globala, aceleasi imperative nu se aplica in Washington. Membrii impartiali ai administratiilor americane post-belice au admis, dupa retragerea din viata publica, ca sunt putine diferente fundamentale in relatia SUA-Marea Britanie comparativ cu legaturile americane cu alti aliati majori, cum ar fi Japonia, Canada si Australia.
Aceste legaturi neobisnuit de stranse nu prezinta obligatoriu cazul unei relatii de importanta unica pentru Washington. Cu toate acestea, ocazional, retorica efemera a relatiilor speciale isi gaseste valoare cu un legislator american cheie, care poate furniza Londrei amortizare strategica majora.
Revocarea publica a importantei (la acea vreme fiind doar o posibilitate) contributiei Marii Britanii la invadarea Irakului, facuta de fostul Secretar al Apararii Donald Rumsfeld, a capturat esenta normala a acestei relatii asimetrice.
Preocupari britanice trecute cu vederea. Ingrijorarile Marii Britanii sunt frecvent ignorate la Washington. Cel mai clar exemplu este din 1962, cand Pentagonul a anulat programul rachetelor nucleare aer-sol Skybolt din cauza costurilor excesive.
Consecinte. Urmarea dorintelor Londrei pentru un rol major la nivel global si lipsa evidenta a mijloacelor pentru atingerea acestui scop, cu exceptia relatiilor speciale cu SUA, este ca politica externa si militara va fi dirijata din Washington. Aceasta dinamica defineste relatia si nu se modifica semnificativ in momentul schimbarii liderilor politici.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
